Cătălin MIHULEAC

Ani de-a rândul, am văzut cum fotbalistul român se străduieşte să ajungă una dintre cele mai stupide fiinţe de pe întinsul planetei noastre, poate chiar cea mai stupidă. Excepţiile sunt rare: Chivu, Radu Ştefan, Dorin Goian... Prea puţine ca să însemne ceva.

Un fotbalist român, mare vedetă la echipa naţională, se droghează şi bate de usucă ospătarii; altul contribuie competent la traficul cu maşini furate; al treilea, pe nume Cristian Săpunaru, ţine, la sfârşitul meciului dintre Porto şi Benfica, să-i tragă un şut într-una din cele două emisfere care împart curul arbitrului, dar, nereuşind, se consolează, înfruntându-se de la egal la egal cu un steward.

O tânără speranţă de la Steaua se destinde la o discotecă amplasată undeva în mediul rural, unde şmecherii satului, dornici şi ei de puţină glorie, îl croiesc de nu se vede; iar atacantul Ionuţ Bâlbă îşi unge mânerele maşinii cu aur - aşa cum în pruncie îşi ungea felia de pită cu magiun - ca să-l creadă lumea vreun prinţ scăpat din filele unei poveşti. După cum se ştie, Bâlbă are tot ce-i trebuie unui prinţ, mai puţin mânerele unse cu aur la maşină.

Punctul lor forte nu este activitatea din teren, ci aceea din afara terenului, iar puţinele echipe care se mai aventurează să importe fotbalişti români se lămuresc repede cu ei, returnându-i cu prima ocazie în ţara de baştină. 

Dar nici ăia din generaţia a doua, retraşi acum din activitatea sportivă, nu-s mai breji. Unul se luptă cu paharul şi, prin extensie, cu ciroza, altul cu scleroza banilor, cum îi mai putem spune sărăciei... Din când în când, ziarele sportive fac apel la mila comună, pentru a-i scoate din mizeria în care s-au scufundat de bună voie, risipindu-şi banii câştigaţi nemeritat de uşor, de-a lungul carierei.

Există totuşi o fiinţă mai stupidă decât fotbalistul român: femeia care îşi face în cârd cu fotbalistul român. Ah, da, şi, gândindu-ne la fiicele lui Mateuţ şi Sandu, fiica fotbalistului român.