Gabriel MANȚĂ

Nu sunt un mare specialist în handbal, nici măcar unul mic. Aproape că nici nu sunt specialist! De fapt, ce să mai, aş fi priceput ceva din handbal dacă rămânea la 11 jucători, ca acum 50 de ani. Atunci da, ar fi fost simplu, ca la fotbal. Fundaşul lateral făcea învăluire, centra la bara a doua, extrema băga o aeriană la vârful împins, gol. Cu capul, din plonjon. Dar când l-am auzit pe Radu Voina, o persoană altfel echilibrată, spunând în direct la un post de radio că a găsit la Oltchim o situaţie inimaginabilă, am simţit că handbalul se constituie într-o enigmă mai mare decât aia a Otiliei, că doar vorbim de handbal feminin aici... Mai întâi am auzit tot felul de chestii entuziasmante despre fosta nouă antrenoare a Oltchimului, Anja Andersen, inclusiv declaraţii ale jucătoarelor de genul „în 3 zile am învăţat despre handbal mai mult decât în 22 de ani”! Aproape că am putea-o numi declaraţie de dragoste, dacă n-ar fi interpretabil. „Anja ne învaţă să ne bucurăm de handbal” – mai spuneau fetele. Cum? Cu apărătoarele atacând pe semicerc, cu stângacele închizându-şi unghiul pe cealaltă parte şi tot aşa. Chiar pot înţelege că lumea se distra. Dar asta nu prea le-a adus rezultate, prilejuindu-i unui Gigi al handbalului s-o dea afară... pe antrenoară (ca să iasă rima şi să se plieze pe un vechi refren al celor de a Viţa de Vie!). Dar Gigi cel adevărat ce-mi făcea? În cele ce urmează se va vedea legătura dintre Anja şi Sorinaccio, una aparent imposibilă din acelaşi motiv neprecizat mai sus. Păi şi Cârţu îi învaţă pe stelişti să se bucure de fotbal! I-a pus să scrie pe hârtie (o chestie total anacronică pentru ei, obişnuiţi cu tastele) răspunsul la întrebarea „unde preferaţi să jucaţi?”. Iată cum mişcarea browniană a Anjei are mari şanse să se repete în Ghencea. Tătăruşanu vrea să joace în atac, Surdu vrea să joace în ofensivă, Bănel vrea să joace în faţă, Dică vrea să joace. Problema e că s-au primit şi nişte extemporale nesemnate, cu un răspuns laconic-ezitant: „Oriunde! Numai la Steaua nu...