Procesul pentru retrocedarea pădurilor cerute de Fondul Bisericesc, întors la jumătatea drumului

Procesul privind retrocedarea celor 166.813 hectare de pădure solicitate de Fondul Bisericesc Ortodox Religionar al Bucovinei se întoarce la jumătatea drumului. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis ieri recursurile formulate în acest dosar, atât de Fondul Bisericesc şi Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, pe de o parte, cât şi de celelalte părţi, respectiv statul român, prin Ministerul Finanţelor, Regia Naţională a Pădurilor, Direcţia Silvică Suceava şi intervenienţii Pro Fondbis şi Prefectul de Suceava, şi a trimis dosarul spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Cluj.

Soluţia adoptată de magistraţii instanţei supreme a fost primită diferit de părţile implicate în dosar. Dacă reprezentanţii Fondului Bisericesc nu şi-au ascuns dezamăgirea vizavi de tergiversarea procesului, directorul Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) a catalogat soluţia ca una corectă pentru înfăptuirea actului de justiţie, mai ales într-o problemă atât de delicată.

Reprezentanţii Fondului Bisericesc sesizează CEDO

Vasile Tudor, avocatul care a reprezentat interesele Fondului Bisericesc în instanţele de judecată încă din urmă cu zece ani, a mărturisit că soluţia este de natură a tergiversa şi mai mult un proces privind restituirea unor proprietăţi confiscate abuziv de statul comunist. „O asemenea soluţie este contrară dreptului la un proces echitabil, în sensul că termenul rezonabil de judecată este depăşit de multă vreme. Este inadmisibil ca după zece ani de judecată, după ce pe parcursul acestui proces, în alte două rânduri, instanţa supremă a trimis cauza spre rejudecare, să se ajungă la a treia trimitere spre rejudecare. Este o trimitere pe motive inexistente şi mă refer aici la motivele de recurs invocate de statul român şi Regia Naţională a Pădurilor, motive care nu erau de natură a duce la această soluţie”, a declarat Vasile Tudor.

Acesta a spus că totuşi hotărârea primei instanţe a rămas în picioare, ceea ce înseamnă că dreptul la proprietate al Fondului Bisericesc Ortodox Religionar din Bucovina a fost recunoscut.

„Cu siguranţă vom sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru că altfel procesul va mai sta pe rolul instanţelor de judecată încă zece ani. Soluţia exprimă şi un anumit grad de captivitate a justiţiei faţă de statul român când sunt judecate procesele privind proprietăţile preluate abuziv după 1945”, a încheiat avocatul Tudor Vasile.

Şeful RNP aşteaptă demisii de onoare la Direcţia Silvică Suceava

Valerian Solovăstru, directorul Regiei Naţionale a Pădurilor, şi-a exprimat satisfacţia pentru soluţia adoptată ieri la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. „Este măsura cea mai dreaptă, care deschide calea pentru o judecată obiectivă. Sper să se admită şi o expertiză în acest dosar, pentru ca totul să fie extrem de clar”, a spus şeful RNP.

Acesta nu i-a uitat nici pe subalternii săi de la Suceava, care vedeau deja pierdut dosarul şi cărora le-a transmis un mesaj extrem de clar: „Vreau să le dau un avertisment celor de la Direcţia Silvică Suceava, care nu au crezut în noi, să-şi dea demisiile de onoare”.

Valerian Solovăstru nu a dorit să-i nominalizeze, dar a precizat că unii dintre ei se regăsesc chiar în structurile de conducere ale Direcţiei Silvice Suceava.

Şeful RNP nu a exclus nici viitoare atacuri din partea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor vizavi de această soluţie şi a îndemnat la calm şi responsabilitate.

Procesul şi paşii săi cei mai importanţi

Procesul care vizează cea mai mare retrocedare din istoria post-decembristă a României a avut un traseu extrem de sinuos. În cei 9 ani, 11 luni şi 3 zile, perioadă calculată din momentul înregistrării acţiunii la Tribunalul Suceava şi până ieri, au fost zeci de termene de judecată şi s-au încheiat trei cicluri procesuale. Cele mai importante momente ale acestui proces istoric arată astfel:

12 aprilie 2001 – este înregistrată la Tribunalul Suceava acţiunea în revendicare şi rectificare tabulară

15 octombrie 2001 – Tribunalul Suceava respinge acţiunea pe excepţia prematurităţii

19 noiembrie 2002 – Curtea de Apel Suceava respinge apelul declarat de Fondul Bisericesc pe motiv că nu ar avea calitate procesuală

31 octombrie 2003 – Curtea Supremă de Justiţie (vechea denumire a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) admite recursul Fondului Bisericesc privind calitatea procesuală şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi

4 martie 2004 – Curtea de Apel Galaţi respinge apelul declarat de Fondul Bisericesc şi menţine soluţia Tribunalului Suceava privind excepţia prematurităţii

13 octombrie 2005 – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul formulat de Fondul Bisericesc şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava

6 iulie 2006 – primul termen al procesului din rejudecare

13 martie 2007 – Tribunalul Suceava admite în parte acţiunea formulată de Fondul Bisericesc şi trece în proprietatea acestuia suprafaţa de 166.813,50 hectare de pădure

2 noiembrie 2007 – Curtea de Apel Suceava constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Timişoara, iar ca urmare dosarul este scos de pe rol

14 decembrie 2009 – Curtea de Apel Timişoara a respins toate apelurile formulate în cauză şi a menţinut decizia Tribunalului Suceava din 13 martie 2007.