Doru POPOVICI

Iată-ne şi în ziua finalei. O premieră, fiindcă ziua tradiţională a finalelor de cupe europene a fost până acum miercurea. S-a optat pentru sâmbătă probabil şi fiindcă, teoretic, fanii participă cu alt tonus în weekend decât în mijlocul săptămânii, între două zile de lucru. Mă aşteptam însă ca finala să fi avut loc mai devreme cu vreo două săptămâni, cum se întâmplă de regulă în anii când sunt campionate mondiale. Pentru comparaţie, amintiţi-vă să Steaua, în 1986, a câştigat finala jucată pe 7 mai. Ideea e că aceste veritabile selecţionate mondiale, cum sunt Inter, Bayern şi alte vreo 10-15 echipe de primă mărime, au în lot, în marea lor majoritate, fotbalişti care peste 3 săptămâni vor juca şi la World Cup, iar pentru ca spectacolul (şi performanţa, iar în ultimă instanţă şi ierarhia finală) să fie cel aşteptat, este de dorit ca fotbaliştii să fie în plină formă, nicidecum să se târască pe teren, la „mondiale”, după ce au jucat în sezonul proaspăt încheiat zeci şi zeci de meciuri în diverse competiţii.

Diseară se întâlnesc două echipe care au tras din greu pentru titlul de campioană, fiecare în ţara ei, campioana fiind decisă în ultimele câteva etape. Au mai câştigat şi Cupa, deci au avut percursuri aproape identice, inclusiv epuizabilele meciuri din Champions’ League. Bayern s-a urnit mai greu, atingând vârful de formă în toiul primăverii, Inter era cât pe ce să se înece la mal. Privite astfel, s-ar părea că Bayern e „pe val”, câştigând la scor (4-0) ultimul meci oficial, finala Cupei, contra lui Werder. Numai că acolo, săptămâna trecută, a fost prezent şi Ribery. Cel care va lipsi (al naibii de mult, cred eu) în meciul de diseară. Fără el, Bayern nu mai e o echipă de 4-0, ci cel mult de 1-0. Da. Dar nu când în partea cealaltă se află Inter care chiar dacă aparent nu are un jucător de asemenea valoare, are în schimb un antrenor care nu prea este obişnuit să rateze ocaziile ivite. În plus, Mourinho are şi ceea ce puţini alţi antrenori au: ştiinţa adaptării jocului în funcţie de adversar. Adăugând şi tradiţionala apărare italienească, mi s-ar părea logic ca Inter că câştige cu 2-0 sau 2-1. Iar dacă mai punem la socoteală şi prezenţa lui Chivu, atunci cred că vă e clar de ce ţin diseară cu Inter.