Gabriel MANȚĂ

Bazaconiile încep să devină un mod de viaţă în fotbal. După isprava lui Real de a pierde la scor istoric în Cupa Regelui, o altă echipă de prim rang european o comite, tot istoric, pe plan intern. Juventus reuşeşte să piardă la Torino după ce îşi asigurase confortul unui avantaj de două goluri în faţa celor de la Napoli! Numai parior să nu fii dacă ai luat victoria lui Juve ca solist... În mod normal, la 2-0 se înconjura pronosticul şi se trecea la meciul următor din listă (eu am făcut naveta între extaz şi agonie deoarece am mizat pe dubla 1 2, dar asta nu fiindcă mi-ar fi semnalat nasul meu fin vreo surpriză, ci fiindcă mi s-a părut cota prea mică la dubla “sigură” 1X!). Acord însă acestui rezultat o atenţie deosebită în primul rând pentru că reprezintă o adevărată premieră negativă în întreaga istorie a lui Juve, în ceea ce priveşte meciurile din Serie A. Niciodată, absolut niciodată, din 1897 şi până astăzi, Juventus nu a pierdut pe propriul teren după ce a avut două goluri avantaj! Iar în deplasare n-a păţit decât de trei ori ruşinea de-a rămâne flămândă după ce era în fruntea bucatelor, de fiecare dată pierzînd cu acelaşi scor, 3-2. Ca un făcut, tot Napoli a spart gheaţa în această privinţă, în 1953, urmând apoi înfrângerile în faţa Sampdoriei (1958) şi a verişorilor de la Torino (1983).
Pentru a avea o imagine în absolut, adică în toate competiţiile, să spunem că o singură echipă a mai reusit ceea ce a reuşit Napoli sâmbătă pe Olimpico: Manchester United - în acea primăvară nebună în care englezii eliminaseră din Liga Campionilor şi Interul cu Lucescu senior pe bancă. Atunci Inzaghi înscrisese precoce, de două ori în primul sfert de oră, dar Roy Keane, Dwight Yorke şi Andy Cole au reuşit să întoarcă meciul.
Să dăm însă şi învingătorilor ce li se cuvine. “Partenopeii” a reuşit să reînnoade şirul victoriilor pe terenul “zebrelor” după 21 de ani, deci de pe vremea lui Maradona şi Careca. În filmul lui Kusturica, orgoliosul Maradona îi spunea sârbului, arătându-i pe degete, că “am fost la Juve şi le-am dat şase!”, întrebând apoi retoric cine mai putea face o asemenea aroganţă avocatului Agnelli. Răspuns: nimeni, nici măcar Napoli, fiindcă atunci, în 1988, scorul a fost 3-5, semn că butoiaşului cosmic memoria a început să îi joace feste. Norocul său este că orice ar face rămâne în memoria noastră.