Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Dar nu pe oricine! Proiectul Manchester City duce lipsă de credibilitate pe continent. Robinho a fost singurul jucător de clasă cu adevărat internaţională momit de nababul acostat în Premier League. Următoarea lovitură de imagine ar fi trebuit să fie tot un brazilian, Kaka. Ceea ce descumpăneşte puţin este distanţa în timp la care s-a pornit o nouă ofensivă. În ritmul ăsta se plafonează sau îşi pierde răbdarea Robinho, care deja a evadat la Rio. Apoi, în ciuda fabuloasei sume oferite pentru brazilianul lui Milan, cred că şeicul responsabil cu paraua nu şi-a ales chiar bine persoana. Spre deosebire de majoritatea compatrioţilor săi, Kaka nu a crescut cu foamea la masă. Scăpat dintru început de obsesia banului, a dezvoltat alte sensibilităţi pe fondul unei educaţii solide. Impresionează modul în care a îmbrăţişat credinţa în Dumnezeu, care presupune ceva mult mai profund decât a te închina la intrarea în teren şi a mulţumi cerului când dai gol. În aceste condiţii, era destul de improbabil să-l apuce tremuratul la vehicularea unei sume de bani, fie ea amuţitoare pentru mulţi alţi fotbalişti. Nu cumva această ofertă a fost mai mult de paradă?! Păi dacă i se oferea jumătate din această sumă lui Ronaldinho acum câteva luni, când freca banca de rezerve a Barcelonei, acesta nici nu mai stătea pe gânduri. Iar dacă tot ni se scot ochii cu purcoaiele de bani, poate nici Beckham n-ar fi trebuit ocolit, măcar ca afacere.
Apoi ar mai fi problema antrenorului. De acord, Hughes are un nume în fotbalul insular, dar acesta a fost construit ca jucător. În fişa sa de manager, înainte de City mai scrie doar Ţara Galilor şi Blackburn. Dacă se doreşte escaladarea culmilor fotbalistice poate ar trebui aplicată reţeta lui Abramovici. Mourinho a stat destul pe bară până să ajungă în curtea lui Moratti, iar disperarea sa de a fi mereu primul s-ar fi potrivit mănuşă. Câteodată, mai mult decât banii, un anumit antrenor prezintă garanţii pentru aspiraţiile fotbaliştilor cu nume.
