Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Articolul ar putea foarte bine să înceapă cu… sfârşitul, cu concluzia care vine aproape de la sine după ce-l vezi pe oricare dintre ei fluierând sau fâlfâind steagul preţ de câteva minute: ei au greşit pur şi simplu că s-au născut! Sau că s-au apucat de o meserie care, tuturor, fără excepţie, le este nu doar străină, ci parcă de-a dreptul ostilă. Astfel încât stai şi te întrebi de ce o fac? I-o fi ameninţat cineva cu pistolul? Dar de unde atâtea pistoale în România!? … Că arbitri, har Domnului, avem câtă frunză şi iarbă, e drept că mai mult uscată, că pe unde calcă ăştia, în urma lor rămâne pârjol. Oricâte explicaţii ar da (că au visat încă de mici să ajungă arbitri, tot aşa cum copiii normali visează să devină medici, poliţişti ori fotbalişti, că fotbalul e viaţa lor, dar că nefiind foarte talentaţi a trebuit să se mulţumească doar cu arbitrajul, că mirosul ierbii strivite de crampoane e doctorie pentru ei, în sfârşit, orice fel de astfel de gogomănii), nimic nu mă convinge că vreunul dintre ei s-a gândit şi la altceva decât la mirosul de „caşcaval”şi nicidecum la cel de iarbă proaspăt tunsă. Eventual cu ghilimele şi la „iarbă”, că doar asta costă în draci, iar ca arbitru îţi rămâne, desigur, de o doză, două, după ce-ţi trânteşti viloaiele alea de neam prost ori maşinile „benga”… asta doar din baremul de arbitraj, ne mai punând la socoteală sacoşele alea brevetate de Becali. E şi aici o golănie: câţiva arbitri români de top (nu ca valoare, că de unde?, ci ca număr de delegări şi implicit de sume încasate) continuă să-şi plimbe hoiturile dintr-un capăt de ţară la celălalt conducându-şi hârburile de „Dacia 1300”! Adică sunt săraci, săracii! Cred că arestările de la ăştia ar trebui să înceapă, exact ca şi la parlamentarii care procedează la fel (se târăsc cu Dacia, stau la bloc etc., „uitând” că bagă în buzunar câte vreo 150.000.000 de lei (vechi, dar buni!) în fiecare lună. Şi astfel, cu gândul doar la „caşcaval” şi la cum să-şi facă văzute de către toţi Daciile de sărăntoci, arbitrii români mai uită să fluiere câte un penalti, câte un ofsaid, cam mereu la aceleaşi echipe, pentru ca apoi, în „compensaţie” (!?) să fluiere, când nu sunt, tot ofsaiduri şi penalti-uri, evident pentru ceilalţi. Per total, la număr iese socoteala. Numai că beneficiarii sunt mereu aceiaşi: Steaua, CFR Cluj, Dinamo, Rapid.
