Doru POPOVICI

Nu împărtăşesc entuziasmul unuia dintre participanţii la nenumăratele dezbateri de după meci, pe nici nu mai ştiu care post TV (că erau vreo 5-6 care aveau simultan „tocşăuri” de profil) care spunea că „asemenea meci n-am avut de 19, poate de 20 de ani”. Nu. Greşeală gravă. N-am avut aşa meci… niciodată! Fiindcă în nici un caz nu poţi compara fotbalul la angajament total de azi cu ceea ce se juca acum 10, 20 sau 100 de ani. Iar ce am văzut în acest senzaţional Steaua – CFR este pe deplin comparabil cu orice derby din orice campionat, ba şi cu cele mai disputate partide de Champions’ League. Am priceput, înainte de orice altceva, că avem două echipe pe deplin performante, ba şi că avem şansa de a urca în grupele competiţiei europene supreme şi cu a doua, nu doar cu cea câştigătoare a titlului naţional. Şi care va fi, aproape sigur, Steaua. Pe ce mă bazez? Păi, doar pe ceea ce se vede: un fotbal avântat, energic, imaginativ, în care până şi ăia care păreau, până alaltăieri, din alt chip, s-au integrat perfect (Ovidiu Petre, Lovin) demonstrând că nu le lipsesc tehnica ori imaginaţia, ci că aveau doar un surplus de indolenţă. Debarasându-se de ea, au devenit la fel de buni ca… ei nu, nu ca Moreno, care pus şi simplu m-a uluit. Spuneţi drept: aţi văzut vreun străin de valoarea lui în campionatul nostru până acum? Şi, dacă mă gândesc bine, mai sunt vreo două-trei achiziţii la Steaua care fac toţi banii. Ba încă şi alţii pe care nici nu i-am văzut, cum ar fi Habibou, pe care-l aştept cu emoţie. Aşa cum arată, Steaua chiar că ar trebui să câştige tot, ceea ce nu înseamnă că CFR Cluj nu poate s-o facă şi ea. Situaţie în care s-ar putea să avem performanţe chiar şi în Champions’ League. Ambele joacă în mare viteză, lucru rarisim până acum la noi. Şi de negăsit, în continuare, la celelalte echipe. Joacă atât de repede, încât un Bănel, de meserie maratonist, nu sprinter, deşi a intrat pe final (când toţi erau niţeluş obosiţi, deci nu mai fugeau ca în prima repriză) tot nu reuşea să facă faţă ritmului. De unde şi concluzia că dai un Bănel (afară din echipă), pui în locul lui chiar un fotbalist şi stai în faţă, adică măcar pe locul 2. Surprinzător de bună, pentru mine cel puţin, prestaţia lui Rădoi. A jucat cum n-a făcut-o vreodată pe când era pe deplin valid. L-aş declara omul meciului, dacă pentru Steaua n-ar fi jucat unul mai bine decât toţi ceilalţi la un loc altcineva: Alexandru Tudor.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Dai un Bănel, dar stai în faţă.

Comentarii