Încrucişările cu verişorii săi dispăruţi au întărit sistemul imunitar al omului modern

Încrucişările strămoşilor omului modern cu omul de Neanderthal şi cu omul de Denisova, străvechi verişori ai săi, în prezent dispăruţi, le-au permis oamenilor să moştenească o serie de gene care le-au stimulat sistemul imunitar, potrivit unui studiu publicat joi în Statele Unite, informează AFP.

Acest grup de gene, denumit HLA, joacă un rol esenţial pentru ca organismul uman să recunoască şi să distrugă agenţii patogeni, a explicat Laurent Abi-Rached, un cercetător francez de la Facultatea de medicină din Universitatea Stanford, principalul autor al acestui studiu, publicat în versiunea online a revistei Science.

Aceste gene sunt printre cele mai variabile şi adaptabile din genomul nostru, deoarece evoluţia rapidă a virusurilor necesită o capacitate de reacţie şi de adaptare rapidă, a explicat acelaşi savant.

Homo sapiens, omul de Denisova şi omul de Neanderthal s-au separat în urmă cu circa 400.000 de ani. Denisovienii şi neanderthalienii au emigrat în afara continentului african - primii spre Europa şi vestul Asiei, iar ceilalţi s-au îndreptat spre Asia de Est.

În ceea ce-i priveşte pe strămoşii omului modern, aceştia au plecat din Africa în urmă cu doar 65.000 de ani, pentru a se stabili în Eurasia, unde s-au întâlnit cu verişorii lor denisovieni şi neanderthalieni, cu care au întreţinut raporturi sexuale, iar acest fapt a fost benefic pentru oamenii moderni.

"Aceste încrucişări nu au fost doar evenimente întâmplătoare lipsite de consecinţe, ci au adus ceva foarte util patrimoniului genetic al omului modern", a declarat Peter Parham, profesor de biologie la Universitatea Stanford, coautor al studiului.

Comparând genele HLA ale omului modern şi cele provenind de la cei doi verişori dispăruţi, cercetătorii au aflat că o serie de variante ale acestor gene provin probabil din încrucişările cu denisovienii.

Se cunosc puţine lucruri despre acest verişor al omului, ale cărui urme au fost descoperite în peştera Denisova din Rusia, în 2010, pentru că osul unui deget şi un dinte sunt singurele fosile descoperite până în prezent. Însă secvenţierea genomului acestuia, pe baza ADN-ului prelevat din os, le-a permis savanţilor să determine momentul în care s-au produs aceste încrucişări cu omul modern.

Transferul de gene de la denisovieni la oamenii moderni a dus la apariţia frecventă a unei variante din genele HLA (HLA-B) în populaţiile din Asia occidentală, regiunea în care s-au produs aceste încrucişări ocazionale dintre omul modern şi omul de Denisova.

Celelalte variante din grupul de gene HLA (HLA-A) reprezintă până la 64% din totalul acestor gene în populaţiile din Asia de Est şi din Oceania, cea mai mare frecvenţă a lor fiind întâlnită în Papua Noua-Guinee.

Un scenariu similar cu alte tipuri de gene HLA a fost aplicat şi în cazul genomului omului de Neanderthal, al cărui ADN, extras din oseminte străvechi, a fost de asemenea secvenţiat.

Aceste variante de gene sunt foarte frecvente la europeni şi la asiatici, dar rare la africani, au precizat autorii studiului. În opinia lor, jumătate din aceste variante ale genelor HLA au fost moştenite în urma încrucişărilor cu neanderthalienii şi denisovienii. Pentru asiatici, această proporţie atinge 80% , iar în cazul papuaşilor se ajunge la 95%.

"Sistemul genelor HLA, cu diversitatea sa de variante, seamănă mult cu o lupă", pentru că el furnizează mult mai multe detalii despre istoria populaţiilor umane în comparaţie cu familiile tipice de gene, a declarat Laurent Abi-Rached.

Secvenţierea parţială a genomului omului de Neanderthal arată că anumiţi oameni moderni au moştenit până la 4% din genele acestui verişor dispărut în urmă cu circa 30.000 de ani. În ceea ce-i priveşte pe denisovieni, acest procent de gene moştenite atinge 7%, potrivit rezultatelor secvenţierii ADN-ului, finalizate în decembrie 2010