Alina MIHĂESCU

La cum arată subiectele zilei și la repeziciunea cu care apar și dispar news-alerturile metamorfozate în breaking-news, nu e de mirare că atenția ne este distrasă fie de Roland Garros care, să recunoaștem, merită toată energia, fie de Elena Udrea și condamnarea la închisoare, definitivă dar primită cu aroganță și un cocktail în față în Costa Rica, informație ce n-ar merita să ne perturbe echilibrul zilei dar reușește, fie de ce mai face sau zice Curtea Constituțională a României. Are balta pește și motive de dezbatere, suficient pentru ca un alt subiect, extrem de important, să treacă aproape neobservat. Guvernul de la București a stopat procedura de includere a localității Roșia Montană în patrimoniul UNESCO. Cererea de stopare a dosarului a fost făcută de Ministerul Culturii și transmisă ambasadorului României la UNESCO prin intermediul Ministerului de Externe, a declarat pentru G4Media.ro ambasadorul Adrian Cioroianu. Motivul stopării? România este în plin proces cu de arbitraj cu Gabriel Resources, acționarul majoritar Roșia Montană Gold Corporation, care cere despăgubiri de 4,4 miliarde de dolari pentru blocarea proiectului aurifer. Adică exact motivul declanșării procedurii. Protestele pentru Roșia Montană au determinat societatea să reușească cea mai amplă acțiune de civism din România din 89 încoace, evenimente încununate cumva de ultima hotărâre a Guvernului tehnocrat cu care acesta și-a făcut o onorabilă ieșire din scenă – intenția de a include localitatea Roșia Montană în patrimoniul UNESCO. Părea că statul român e în sfârșit capabil să se reprezinte pe sine, având ca scop binele cetățenilor săi. A fost o decizie care avea tocmai rolul de apăra Roșia Montană de acțiunile distructive ale exploatării. Șansele ca acest demers să fie o reușită erau chiar foarte mari, câtă vreme în luna mai a acestui an, Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor, corpul experţilor din cadrul UNESCO, a recomandat înscrierea sitului istoric Roşia Montană pe Lista Patrimoniului Mondial. Ca răspuns, Ministerul Culturii de la București a solicitat ambasadorului UNESCO să ceară în numele guvernului stoparea dosarului, ce-i drept, nu retragerea lui. Asta s-a întâmplat, aș spune, pe ultima sută de metri, căci decizia privind includerea Roșiei Montane urma să fie luată de Comitetul Patrimoniului Mondial la cea de-a 42-a sesiune a acestuia, care va avea loc între 29 iunie şi 2 iulie la Manama, în Bahrain. În condițiile în care îscrierea Roșiei Montane în lista Patrimoniului UNESCO ar însemna de facto interzicerea oricărei activități economice care ar aduce atingere patrimoniului cultural din localitate, inclusiv demararea vreunei exploatări miniere pentru extragerea zăcămintelor de aur și alte metale prețioase, oare cui servește o astfel de decizie? Interesele sunt uriașe, mizele la fel, iar noi cu cât mai ocupați vom deveni, cu atât mai puțin vigilenți vom fi.