Lucian AVRAMESCU

De la precedentul meu editorial s-au petrecut validarea parlamentară a noului guvern şi chiar jurământul la Cotroceni. Surprize? Da şi nu. Câţiva miniştri par culeşi de pe gârlă, au nişte priviri apoase. De unde şi pe ce criterii i-a cules Dragnea, că numai minţile strălucite ale naţiei nu par. Mă rog, poate vor fi buni gospodari, niţel agramaţi, niţel debusolaţi, niţel – unii – proşti de-a binelea, dar gospodari. Vom vedea. Mi-e greu s-o imaginez pe fosta secretară de şcoală de la Teleorman dând de pereţi cu hârşiţii generali de la Interne, fiindcă unii merită daţi de pereţi. Preşedintele, rece ca statuia unui ţurţure, a vorbit în premieră liber şi tăios, dându-se diriginte, cu toate că nu mai  e. Le-a reamintit că suntem în NATO şi să n-o virăm. Știe el ceva şi nu ne spune? De ce nu ne spune?

Avem, înţeleg, cel mai numeros guvern din istoria României. La marele program de promisiuni, compus dintr-o avalanşă de recompense pentru poporul năpăstuit, mă aşteptam la niţică austeritate măcar pe acest capitol. Ne daţi nouă, dar strângeţi voi cureaua. Aş! Au fost inventate noi ministere cu nume ciudate care vor însemna lefuri în plus, şoferi în plus, birouri cu conţopişti în plus, consilieri în plus, fiindcă unii miniştri vor avea nevoie să fie consiliaţi şi în privinţa drumului de parcurs până la toaletă.

Guvernul Dragnea (Grindeanu) are de îndeplinit un proiect de program generos, care înseamnă cheltuieli bugetare ample. Nu mă pricep la contabilităţi. Bine ar fi să se priceapă ei şi-mi doresc din toată inima să se priceapă. Un ministru a spus ieri, luându-l gura pe dinainte (probabil că după aia a luat o scatoalcă de la Dragnea!) că nu promite nici măcar un kilometru de autostradă. Păi omul, greoi ca un hipopotam mic, are dreptate. Nu vor fi autostrăzi, aşa cum nu vor fi investiţii. Banii merg acolo unde au fost promişi. România a inventat – nu de la Dragnea, pentru a nu vorbi cu păcat – ţara socială, în sensul traiului din ajutoare sociale. Sunt sate în care nu doar ţigăniile primesc ajutoare sociale de la un capăt la celălalt. La Buzău, care nu-i un sat, ci ditamai capitala de judeţ, am văzut coadă de Merţane pentru ridicarea ajutorului social. Și ajutoarele sociale, înţeleg, vor creşte. E bine, fiindcă unii sunt săraci lipiţi, pe lângă cei care şi-au mai aranjat o şmecherie. Ce nu înţeleg e de ce sunt încă mulţi tăietori de frunză la câini, prin sate mai ales, proptele ale crâşmelor, care-s rugaţi să se angajeze şi n-au chef. Munca doare.

Am intrat, cu o armată guvernamentală care a populat ca niciodată sala mare a Cotrocenilor, în linia dreaptă a bunăstării. Mă rog Celui de Sus – cu toate că Atotputernicia Sa s-ar putea să fie neputincios la acest capitol – să dureze. Bunăstarea. Să n-o fumăm iute.

P.S.

Nu m-a deranjat atât faptul că Grindeanu a scăpat la o ţigară în cabinetul lui Dragnea, ca viţelul în lucernă, riscând o amendă pe care o va şi primi, fiindcă unde-i lege nu-i tocmeală, ci altceva. Mă deranjează că a minţit. De ce a fost nevoie de această minciună de elev de şcoală prins că fumează în closet? De ce a inventat chestia cu ţigara electronică, fiindcă electricitatea ei făcea scrum? De ce a minţit că doar o freca în mână? Dacă, pe zicala azi un ou, mâine un bou, premierul va minţi gradat, în sus, din ce în ce mai vârtos? Noroc că Dragnea şi-a început de azi drumul spre curăţătorie şi n-o să aibă mult timp la dispoziţie.