Petru IOSIPESCU

S-au împlinit şase luni de când preşedintele Klaus Iohannis s-a mutat la Palatul Cotroceni. Timpul scurt i-a dat ocazia să-şi respecte o parte din promisiuni, dar o parte nu.  Plecarea lui Traian Băsescu s-a lăsat cu o continuare a stilului băsist de a face politică. Numai că Iohannis este mai discret şi mult mai şiret. Dar sper să-şi mai aducă aminte şi de alte aşteptări din partea domniei sale. Unele promise, dar încălcate. Ar trebui să fie un preşedinte al tuturor românilor, un mediator şi nu un preşedinte-jucător cum s-a comportat la cererea de demisie adresată primului-ministru Victor Ponta chiar în ziua când PNL îşi depunea la Parlament Moţiunea de cenzură.

Cum preşedintele Klaus Iohannis şi-a exprimat dorinţa de a prinde două mandate, ar fi cazul să nu uite de sintagma „România lucrului bine făcut”. De care s-a cam îndepărtat, insistând prea tare pe pedala forţării ajungerii la „Guvernul meu”, inclusiv pe căi nedemocratice. În campania sa prezidenţială amenda faptul că nu-i bine ca PSD, adică un singur partid, să deţină şi preşedenţia şi guvernarea. Pare să nu-şi mai amintească de aşa ceva. Să fie o nestăvilită sete de putere?

Este limpede pentru toată lumea că există o neputinţă crasă a noului PNL sau a noului PDL, cum vreţi să-i spuneţi, de a face opoziţie serioasă şi a răsturna Guvernul Ponta. Altfel, nu s-ar fi apelat la sprijinul DNA, care a pus un procuror fără experienţă să încropească un dosar pretins penal, cu fapte inventate de acum şapte-opt ani ale avocatului Victor Ponta. Aburelile respective l-au păcălit şi pe Iohannis, care s-a repezit şi a dat o declaraţie de 20 de secunde în care cerea demisia premierului Ponta, înainte de a se fi pronunţat Camera Deputaţilor, al cărei membru este primul-ministru. Acum, fie că a fost prost sfătuit, fie că a vrut să le arate celor din PNL că nu stă degeaba şi luptă pentru „Guvernul meu”, cum îi place lui să-i spună Guvernului României.

România lucrului bine făcut nu arată deloc bine, iar promisa „altfel de politică” nu diferă  cu nimic de aceea a predecesorului Băsescu.

Preşedintele Klaus Iohannis a prezentat luni, în plenul camerelor reunite ale Parlamentului, mesajul domniei sale despre Strategia Naţională de Apărare a Ţării în perioada 2015-2019. O strategie ce pare foarte serioasă, ce va impune puteri sporite preşedintelui. Dezbaterea în consultările cu partidele parlamentare, în CSAT şi în Comisiile de specialitate ale celor două camere a fost de formă. Mesajul transmis are şi un titlu pompos „O Românie puternică în Europa şi în lume”, fiind redactată de consilierii prezidenţiali într-un limbaj ce nu se depărtează prea mult de limbajul de lemn.

Singurul om politic care a dovedit curaj este Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, care a declarat că documentul nu poate fi votat în forma pe care o are în  prezent şi că acesta ar face transferul unor atribuţii care aparţin Guvernului către Preşedinţie.

Regretul este că în loc să ajungem şi noi la o stare de normalitate, nu se învaţă nimic din greşelile istorice ale Regimului Băsescu sau ale Regimului Ceauşescu şi ne întoarcem tot la autoritarism. Dacă nu s-a izbutit crearea „Guvernului meu”, ce şi-a zis preşedintele Iohannis?  Ia să-l încalec pe cel în funcţiune!