Lucian AVRAMESCU

O prietenă din Cluj-Napoca, al cărei pseudonim internetisto-facebook-ist este Oxana, persoană cu inteligenţă fină şi, fireşte, umor (numai dobitocii n-au umor!), sugerează, dedesubtul ştirii AMPress legate de construcţia în regim urgent a unui nou arest, să procedăm la fel. Adică, ajungând la bulău, pardon, arest preventiv, domni şi doamne din marea politică au constatat că acolo nu-i duş non-stop, iar eliminarea zilnică a netrebuinţelor stomacale se face fără uşă. Uneori între cel care face pipi, să zicem, pentru a nu coborî la alte opinteli cu rezultat mai consistent, şi cel care nu face se află cel mult o perdea. Doamna Udrea a vrut să aducă una de acasă, de firmă probabil, şi nu s-ar fi uitat la bani pentru a mobila cu stil celula. După aceste înalte şi înveşmântate în hlamida notorietăţii văicăreli, ministrul peste Poliţie a repartizat iute un teren de câteva hectare, în zonele megieşe Capitalei, pentru a croi un arest european, să nu ne mai facem de rahat în ochii mapamondului şi pentru a nu mai insulta pudorile doamnelor şi domnilor politicieni, obligaţi să flatuleze puturos şi să-şi deşerte maţul gros cu o asistenţă, prin noroc, tot din lumea bună, sau în faţa unor coate goale, ciorditori de portofele. Dacă, zice prietena noastră ardeleancă, dacă  toate reformele au drept preţ trimiterea politicienilor acolo, la faţa locului, să-i trimitem. Dacă nu mai vrem cozi la depunerea dosarelor pentru indemnizaţiile agricole, să-l puşcăm la coadă pe nenea ministrul de resort, să stea trei ore sau trei zile năduşit. Va găsi soluţii. Bugetare, fireşte, că nu va da din buzunar. Premierul zice că-i o minciună neruşinată eşecul chestiunii cardurilor de sănătate şi lumea toată e mulţumită şi zburdă pe la ghişeele sănătăţii unde uşile toate se deschid automat, doar ce arăţi poza pătrată a cardului. Păi dacă aşa crede premierul, să-l rânduim şi pe el la doctorul meu din sat, în sala cu năduşiţii şi năduşitele de la sapă, să vadă câtă bucurie e după ce afli că ai stat degeaba. De ce degeaba? Fiindcă ”nu se poate”.  Nu se poate să-ţi iei doctoriile compensate, nu se poate să te trimită la spital, nu figurezi în nu ştiu ce, iar când figurezi e fără folos, fiindcă îţi absentează din caligrafia bolii un indicator care nu coincide la silaba electronică. Sau pe Bănicioiu să-l trimitem în îmbulzeala ofticoşilor care nu se mai satură de boli. Băiat tânăr, cu vorbă vioaie, coleg de generaţie cu politica nouă a prosperităţii. Și el crede că totul e bine. Și Udrea credea că justiţia e perfectă, iar bulăul cu closet turcesc, nimerit când intrau duşmanii politici într-însul, de-o impecabilă europenitate. Aflându-se acolo, privată de sutien şi ojă, doamna s-a şucărit, ca să recoltez din zona noastră comună un cuvânt care nu încape în lumea stilată. Șucărindu-se, s-a rezolvat. Începe marele proiect al mititicii cu aer condiţionat şi televizor cu plasmă. Vom avea arest al Poliţiei Capitalei lângă pădure, cu săli de gimnastică şi biblioteci care se autocitesc, iar fiecare celulă va avea intrare separată, dacă se întâmplă să vrei să fii vizitată nu doar în arestul la domiciliu, ci şi în arestul păzit de gardianul cu pulan de cauciuc. Sau poate că şi gardianul va fi înlocuit cu o cartelă sensibilă la voce. Cine-i? Io, Ștefan Cel Mare! Și uşa, sensibilă la timbrul gutural, se va da singură de perete. Toate reformele, dacă au drept preţ trimiterea politicienilor la ghişee, să le rezolvăm astfel. Să-i trimitem iute la ghişee, scrie corespondenta mea. Dacă Ponta, ca şi Băsescu şi alţii care i-au precedat, umblând prea des cu elicopterul, cred că autostrăzile-s un moft, să-i trimitem, la volan, cu o Dacie din dotările străvechi ale ministerelor, de la Bucureşti, via Valea Prahovei, la Cluj, conducând singuri eventual. Poate vom avea norocul să devenim contemporanii minunii de a-i vedea îndesând banii din impozitele jupuite de pe noi în şosele largi, pe care străinătatea lunecă de când lumea, de când lumea-şi zice modernă şi civilizată şi care se cheamă, acele şosele, prescurtat, autostrăzi. Ce ziceţi? Eu cred că observaţia clujencei nu e umoristică, ci plină de înţelepciune practică şi merită urmată. Să-i îndesăm pe politicieni, deci, unde ne e greu, fiindcă altfel nu vor pricepe nimic. Până nu-l bagi cu nasul în nenorocire, nu rezonează la suferinţe.