Lucian AVRAMESCU

Observ asocieri, unele pozitive, altele răutăcioase. Iohannis ne cară în Germania, ne face colonie nemțească fiindcă el e neamț. Alții spun că președintele nou ales al României are spiritul gospodăresc al sașilor, care au fost mereu un exemplu pentru români. Pe aceeași linie am citit și entuziasta afirmație că Iohannis va face din România o mică Germanie. Germania – atenție, vă rog! - e prima putere economică a Europei!

Încerc să descâlcesc unde-i adevărul sau o brumă de adevăr. Nu cred că Iohannis ne cară în Germania! Numeroși români au căutat de lucru acolo fără să fi auzit de Iohannis, iar cei care l-au găsit, acel loc de muncă, n-o duc rău muncind bine. Iohannis nu e neamț. E român ca oricare dintre noi, cei născuți în România. A tras în piept prima gură de aer la Sibiu, iar ai lui au venit aici cu 8oo de ani în urmă, spune el și știu din istorie că așa e. Păcat că destui sași în perioada comunistă și mulți după, au plecat. El a rezistat tentației, îndrăgostit fiind de o româncă get-beget, care l-a lipit definitiv de țara în care s-a născut. Sau poate că nu a rămas doar din acest motiv (câte românce nu și-au urmat soții afară!), ci pentru că a simțit că viața lui adevărată nu poate fi decât aici. Colonie nemțească nu ne poate face fiindcă suntem deja colonie a multora. Subsolul nu ne mai aparține. Solul e pe cale de a fi vândut, bucată cu bucată, ”investitorilor” străini. Finanțele, cum zice academicianul Giurescu, sunt în mâna și la mâna FMI. Pun ghilimele la ”investitori” fiindcă toți ghiolbanii lumii, toți șmecherii și șnapanii, unii pușcăriași în țările lor, s-au procopsit aici. Nu înseamnă că nu avem și câțiva, extrem de puțini, investitori veritabili, care stau însă pe muchie de plecare. Unde ar fi norocul ca Iohannis să fie garantul venirii unor investitori adevărați din Germania sau Austria sau din alte zone ale lumii cu economii prospere? Și garantul stabilizării celor buni care-s aici.

În legătură cu afirmația că Iohannis va face din România o mică Germanie, am îndoieli. Noi am tot fost, prin jonglerii mai mult literare, o mică Franță, Bucureștii, un mic Paris. Să fim serioși! Pentru a fi ca Germania, de care ne desparte, economic, o veșnicie, ar trebui să se petreacă o minune, iar minunile sunt din ce în ce mai rare. Nu putem fi o mică Germanie și pentru că noi nu suntem nemți. Nu putem fi o mică Germanie fiindcă avem de recuperat uriașe pierderi care au fost făptuite chiar de noi, prin grația noastră dâmbovițeană. Industria, așa cum era ea, a fost transformată mai întâi într-un morman de fier vechi. Apoi și fierul vechi a fost dat pe nimic. Nimicul nu poate concura, economic și industrial, cu concernul Mercedes, de pildă. Ce poate face Iohannis, gândesc eu, profitând de uriașa renaștere de entuziasme civice pe care a produs-o, este să repare încet, încet, ce e prost făcut și apoi să încerce o refacere în date solide a tot ce ține de ființa acestei nații. Nu mă refer, așa cum îl insulta un adversar în campanie, la ”obiecte”, ci la sufletul conștiinței colective. El nu trebuie să ne facă nemți, fiindcă este imposibil. El trebuie să ne refacă români în propria noastră țară, fiindcă prea ne-am deteriorat.

Nu, nu o mică Germanie trebuie să ne facă, ci, printr-un efort colectiv, adunând lângă el inteligențele nației, oamenii animați de patriotism și însuflețire, o mare și adevărată Românie. Asta, dacă va putea, fiindcă hydra care stăpânește, dinlăuntru și din afară, țara, e parșivă și unsă cu toate dibăciile.