Lucian AVRAMESCU

Așputea intitula aceste rânduri, poate cu mai multă îndreptățire, ”Mai e ceva de făcut?”. Revenit acasă, după o abandonare, cuvenită zic eu, sub soarele mediteranean, în care am încercat să uit și să mă delectez cu lecturi mereu amânate, încerc să mă dezmeticesc. Referendumul s-a încheiat. Știam. Nu victorios pentru cei care au votat plecarea președintelui, ci victorios pentru înfrânt. Nu-i prima oară, sub Băsescu, când albul devine negru, iar portocaliul verde sau mov. Nu-i prima oară când ultimul președinte european comunist transformă așa cum vor mușchii lui o realitate altfel de necontestat. Ce nu știam e comportamentul de după revenirea, ilegitimă, la Cotroceni, călcând peste cadavrul milioanelor de voturi care l-au trimis acasă. Auzisem că Băsescu, în sfârșit, se va cuminți, că va face pace cu dușmanii, că nu va mai drege dosare și delațiuni, că va respecta, în sfârșit, Constituția. Am zis și am scris că Băsescu va conduce întotdeauna pe reguli mafiote, că tăcerea lui nu înseamnă abdicare, ci clocirea altor și altor scenarii de compromitere a adversarilor, că apropierea lui de portretul dictatorilor machiavelici și câinoși va fi și mai evidentă cu cât poporul îi e mai departe. Ce să faci cu un popor care, prezent la vot într-o proporție covârșitoare, fiindcă 8,5 milioane de votanți cam asta înseamnă într-o Românie depopulată, golită de forța ei activă, ce să faci, cum să te bazezi ca președinte pe el, pe acest popor, când 88 la sută dintre cetățeni s-au săturat de tine și îți cer să pleci? Pentru un politician demn, gestul firesc e să plece. Pentru Băsescu, în conflict cu demnitatea de când se știe, n-are decât să-i ignore pe fraierii pe care i-a tot dus cu preșul, iar acum nu-l mai cred. Să fie sănătoși!  Băsescu nu mai are nevoie de popor. Oricum e un popor de mâna a doua, că doar el, chiar el, președintele, remarcase asta. Băsescu are nevoie de șefi devotați, puși de el și numai de el, la servicii,  procuratură, DNA, CCR, CSM, ANI, nani și așa mai încolo. Băsescu lucrează în interior, hoțește, în ședințe mici, de culise, cu ieșiri puține în public (dobitocii ăștia sunt în stare să te fluiere sau să te bată cu ouă clocite, nu te pui în mintea lor!) și cu mari provocări de furtuni și dezbinări care să pară că vin de oriunde, doar de la el nu.

Liviu Dragnea, văd la televizor, e convocat la DNA. Faci fără să vrei legătura cu ce zicea acum vreo lună Băsescu. Ceva megieșcu povestea aia cu chestorul, nu e bine chestore, nu e bine. La Dragnea era ceva cu buboiul care se va sparge curând. Uite că nepotul mamei Omida a ghicit. Procurorii l-au chemat pe Dragnea. Păi parcă Dragnea e unul din liderii USL, azi la putere! Hă, hă, hă! Auziți, peste zidurile Cotrocenilor un râs în cascade, un râs care nu se mai oprește, un hohot disprețuitor? Nu Dragnea, mă, zice acel râs, e la putere, nu Ponta, mă, înnoadă în sunete acel râs, e la putere, nu Antonescu, mă, chicotește draconic, autoîngânându-se acel râs, e la putere, ci eu, IO. IO, mă, sunt puterea, iar voi și poporul vostru de proști, mai sărac decât toate popoarele de proști din lume, n-aveți decât să vă supuneți. Nu vă supuneți? Pun procurorii pe voi. Nu ascultați comanda la mine? Vă bag după Năstase. Nu...

Mai e ceva de făcut? Da, mai e câte ceva de făcut. Mai e de făcut că acest popor, cât e el de rărit și de plecat prin lume și de flămânzit acasă, va da de pământ cu Băsescu. Încet sau dintr-odată, Băsescu va cădea de pe scara insultătoare și putredă a acestui hă, hă, hă și va da cu dosul de țărână, și cu cât cazi mai de sus – iar el cade, ca avere și funcție, de foarte sus – cu atât doare mai al dracului.