Tiberiu AVRAM

Că două fete cu mintea-n colţuri s-au apucat să facă striptease pe catedră, în pauză, nu mă miră. Nu mă surprinde nici că o altă jună, din acelaşi regn, le ţinea isonul, le provoca să se dezbrace şi le şi filma. Nu mă miră şi nu mă surprind aceste fapte pentru că, din păcate, apucăturile de acest gen sunt caracteristice pentru unii dintre liceenii de astăzi.

M-au şocat, însă, reacţiile unor cititori, după publicarea materialului. Din câte am înţeles, fetele care îşi expuneau în faţa operatorului ad-hoc părţile corpului cu care gândesc cel mai mult sunt de la Colegiul „Mihai Băcescu”, din Fălticeni. Dar puteau să fie de la orice liceu. Nu are nici o importanţă. Importantă este atitudinea unora dintre cei care au comentat ulterior materialul, atât pe net, cât şi pe la colţuri.

Ce mare lucru că au făcut striptease? Ce sunteţi aşa de pudici, de consideraţi un subiect de ziar faptul că o fată se dezbracă până la brâu, în clasă?

Nu e vorba aici de pudoare. Dacă fetele alea făceau striptease la mămicuţa lor acasă, pe masa din sufragerie, nu era nici o problemă. Dacă mai chemau şi vecinii să se uite la ele cum se unduiesc şi cum ştiu ele să-şi dea hainele jos, iar nu era nici o problemă. Numai că, demonstraţia prin care fetele şi-au etalat inteligenţa a avut loc într-o sală de clasă, într-o şcoală. Pe o catedră.

Şcoala asta, numită generic aşa, şcoală, ar trebui să impună un anumit respect. Dacă vrei să te urci pe masă şi să-ţi arăţi bikinii, nu vii la şcoală. Te duci şi vorbeşti cu taică-tău să-ţi pună o pilă la un bar de striptease. Să vedem ce o să zică el.

Şcoala trebuie să impună o ţinută. Vii la şcoală să înveţi, să socializezi, nu să iei la mişto profesorii şi să-ţi bagi picioarele în memoria unor oameni care au trudit serios în băncile liceului respectiv, oricare ar fi el.

Nu cred că, în povestea de faţă, cadrele didactice au vreo vină. Ce să facă? Să stea să păzească exemplarele bipede şi în pauză? Şi unde să le păzească, în curte, pe hol, în clasă? Bine a zis un cititori de-al nostru: „cât despre profesori, nu am decât milă şi compasiune: e greu să lucreze cu o generaţie întreagă de cretinoizi creaţi de OTV”.

Partea bună este că cititorul nostru nu are întru totul dreptate. Nu toţi tinerii sunt aşa. Sunt tineri şi, din fericire, destul de mulţi, care învaţă, care-şi văd de treabă, care respectă profesorii, care respectă şcoala. Tinerii bine crescuţi şi educaţi, care respectă valoarea acolo unde o văd.

Partea proastă, pentru că întotdeauna trebuie să existe şi o parte proastă, este că turma de ovine din care fac parte şi fetele despre care discutam are o influenţă nefastă asupra tinerilor bine crescuţi. Într-o bună măsură, viitorul acestei ţări depinde de această influenţă. De lupta surdă dintre oameni şi animale.