Lucian AVRAMESCU

Ce aduce primăvara pe baticul înflorat al aripilor ei, dacă nu ghiocei şi reavănul desţelenirii? Primăvara 2009 e anunţată de o algebră ciudată, unică poate în istoria României. Limbajul articulat al cuvintelor care alcătuiesc uneori fraze de o savuroasă eleganţă a fost detronat de o aritmetică butucănoasă şi năucitoare. Aseară, un fost prim-ministru şi un tânăr expert economic, primul de dreapta celălalt de stânga, s-au certat la televizor pe chestiuni de virgulă. A fost deficitul în martie o mie nouă sute opt (indică o cifră) virgulă doi? Nu, zice ălălalt. A fost de virgulă unu.

Comunicatele de la Cotroceni, unde-şi are sediul Guvernul şi toate celelalte instituţii ale statului, şi unde se negociază o nouă împovărare a României, printr-un acord secret (în cele mai multe date ale lui a fost şi este secret) cu FMI sunt şi ele de sorginte matematică. Un Ţiţeica mic s-a cuibărit în personalitatea polivalentă a preşedintelui. Şi el ştie să se exprime în cifre, mai puţin în cifra exactă a împrumutului de parcă s-ar împrumuta la FMI în numele mă-sii şi nu în numele nostru al tuturor.

Primăvara vine cu cifre. Cifrele nu ţin de foame. Cifrele, înţeleg, ne amanetează viitorul. Două decenii şi jumătate am trăit coşmarul datoriei externe făcute de Ceauşescu. Câte decenii vom trăi cu spaima că vin portăreii şi ne pun sechestru pe respiraţie pentru împrumutul făcut de Băsescu? Se poate calcula în procente, pentru că tot trăim o primăvară cifrică, cu cât ne vor urî mai mult urmaşii cărora le deşertăm în destin decontul nechibzuinţei noastre?

În dimineaţa de joi, când scriu aceste rânduri, o ştire îmi bâzâie din televizorul spre care stau cu spatele. Negocierile avântate ale ministrului Berceanu, un alt mare gargaragiu al politicii româneşti, cu compania americană Bechtel, s-au isprăvit. Berceanu a obţinut. Numai că n-a obţinut ce promitea, ci taman pe dos. Adică n-a ieftinit, ci a scumpit. Dăm mai mult firmei americane pentru aceeaşi şosea etern neterminată. Oficialul român a acceptat în plus nişte penalizări de milioane de euro şi încă nişte creşteri de preţ. Nişte creşteri cauzate de carburanţi, alte creşteri cauzate de întârzierile lor pe care le plătim noi şi de întârzierile noastre pe care le plătim tot noi, încă nişte... Păi parcă ieri! E ca în bancul acela cu rusul Ivan care n-a câştigat o bicicletă. S-a înţeles greşit: el n-a luat o bicicletă, ci i-a fost luată bicicleta. Berceanu şi-a exprimat ţanţoş negocierile, ca şi Băsescu, prin cifre, procente, fracţii. De atâta cifrăraie păguboasă, am ameţit.

Primăvara îmi mişca pe vremuri altcum sângele. Mă simţeam mai tânăr decât eram, mai visător, mai optimist. Azi, primăvara FMI, primăvara Băsescu îmi ţăndăreşte optimismul şi mă face să mă uit cu îngrijorare spre copii şi nepoţi. De ce negociază în numele lor un singur individ, chiar dacă pe acest individ îl cheamă Traian Băsescu? De ce decide un singur om în numele a milioane de oameni? De ce ştie el mai bine decât mine ce junghiuri am, ce mă doare şi, mai ales, ce leacuri să întrebuinţez pentru a mă vindeca? Parcă scăpasem de unul care le ştia pe toate şi le dicta pe toate. Un împrumut de 20 de miliarde de euro al unei Românii deja împrumutate şi împotmolite în necazuri, mi se pare asasin. N-am primit nici o explicaţie credibilă în legătură cu destinaţia acestor gologani. Ce faci, nea Caisă cu banii ăştia şi spre ce prăpastie ne conduci?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Primăvara nu mai vine cu ghiocei.

Comentarii