Doru POPOVICI

După ce ne-au mâncat sănătăţile ani la rândul cu prestaţii ori de râs ori de plâns, arbitrii noştri au mai reuşit o performanţă: aceea de a ne fi indus, hai, nu tuturor dar multora dintre noi, un gen de psihoză. Este cea care te face să vezi aproape automat, în oricare arbitru, un potenţial infractor. Dacă ar fi vorba numai de cei din ţară, parcă-parcă nu te-ai gândi neapărat la un consult psihiatric. Dar când ajungi să vezi în fiecare meci arbitraje măcar tendenţioase dacă nu de-a dreptul infracţionale, e clar că există o problemă.

Alaltăieri noaptea,  cu începere de la ora 22, am văzut meciul dintre Aalborg şi Manchester City. O fi City asta oaia neagră a Manchester-ului, dar am văzut-o făcând şi meciuri de-a dreptul entuziasmante, aşa că nu mi-am pus nici o secundă problema învingătoarei din acest meci, mai ales că-l văzusem şi pe cel din tur, în care City nu doar câştigase extrem de clar cu 2-0, dar şi arătase un joc superior pe toate planurile. Başca o realizare de excepţie a ui Shaun Wright-Philips (Sandrinho, ia verifică, te rog, dacă măcar p-ăsta nu l-am greşit!) care după o cursă nebună o băgase în aţe, tocmai la vinclu, cu un şut uluitor de la marginea careului. Ca să nu mai vorbesc de Robinho care-i înnodase pe toţi, de câte ori „a vrut” muşchii lui de la picioare. Ei bine, după ce o repriză s-a jucat cam „la aşteptare” şi evident fără goluri, în cea de-a doua a început demenţa: în aşa hal i-au încălecat „aalborgienii” pe englezi, încât am uitat şi de pariuri şi am început să ţin cu ei trup şi suflet. Ce faze, ce driblinguri, ce curse, ce şuturi! Numai că „dânsa” nu şi nu, Mai mult, prin minutul 79, Robinho a dat-o în bară de mi-a îngheţat inima de aalborgist ocazional. Înainte de asta, însă, arbitrul ne-a furat un penalty limpede ca roua: coasă penală. Atunci mi s-a declanşat psihoza: mama lor de borfaşi!... spurcăciunea de franţuz a luat banu’ de la arăboiu’ care-i patron la City!... jigodia ne fură că suntem mai amărâţi etc. Vorbe de român păţit. Şi, cum ziceam, aalborgist de ocazie. Numai că 10 minute mai târziu, când deja conduceam cu 1-0, nu le-a dat nici ălora de la City un penalty încă mai clar... iar peste încă vreo două minute, ni l-a acordat nouă pe cel cu care am făcut 2-0. Concluzia? Omul, nefiind român, ci francez, a arbitrat cum ştie el. Corect, adică. Iar eu, fiind român şi deci psihopat, vedeam doar furtişag. Ce-aţi făcut din noi, corpodenilor?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Psihopaţii din noi.

Comentarii