„Secante româneşti”

Adrian Irvin Rozei, un român stabilit în Franţa din anul 1967, care are pasiunea scrisului şi colaborează cu o serie de periodice româneşti din Franţa, Elveţia, Danemarca, Australia, Noua Zeelandă, Canada, cu publicaţii din România, precum şi cu postul “Radio România Internaţional”, a publicat anul trecut în ţară, la Oradea, cu sprijinul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor şi a Societăţii Cultural-Ştiinţifice „AdSumus”, volumul cu titlul „Secante româneşti”.

Prezenţe româneşti, artistice, ştiinţifice şi literare, mai puţin cunoscute sau uitate, din toate colţurile lumii

Adrian Irvin Rozei (pe care „Monitorul de Suceava” l-a prezentat cu doi ani în urmă, când a făcut o donaţie de mostre mineralogice Muzeului de Ştiinţele Naturii din cadrul Muzeului Bucovinei, donaţie care împlinea dorinţa tatălui său, inginerul minier Ionel Rozei, care a trăit până la vârsta de 102 ani), care vorbeşte opt limbi şi este membru al Societăţii Arheologice, Ştiinţifice şi Literare din Beziers (una din cele mai vechi societăţi savante din Franţa), caută de mai multe decenii prezenţe româneşti, artistice, ştiinţifice şi literare, mai puţin cunoscute sau uitate, în toate colţurile lumii.
Faptul că a lucrat în diferite societăţi din Franţa şi Germania, a dirijat exportul unor produse utilizate în industria minieră şi s-a ocupat de exportul produselor chimice în Europa, America şi Orientul Mijlociu, i-a oferit posibilitatea să călătorească şi să cunoască o mulţime de oameni, între care şi mulţi români care şi-au împlinit sau şi-au destrămat destinul departe de casă.
Întâlnirile sale cu aceştia, urmele lăsate de români prin locurile prin care-au trecut, constituie subiecte pentru articolele sale, texte pe care le-a publicat în mai multe ţări în limbile română sau franceză şi pe care le-a reunit acum în această carte bilingvă.

De la „Povestea unei cărţi poştale”, la relatări despre Lena Marconi, Nadia Gray şi Ilarie Voronca

Texte stârnite de o imagine cunoscută, cum este „Povestea unei cărţi poştale” (o carte poştală cu Ateneul Român, pe care a găsit-o pe masa unui anticar din Paris), de auzul unor cuvinte în limba română la terasa celebrei „Caffe Florian” din Piazza San Marco din Veneţia (unde s-a întâlnit cu şase muzicieni de la Iaşi, care i-au cântat „Ciocârlia”, iar trecătorii s-au oprit din plimbare şi, după ce-au ascultat încremeniţi trilurile păsării, au izbucnit în aplauze), sau de umbra parfumată a ultimei soţii a lui Sacha Guitry, românca Lena Marconi, misterioasa actriţă presupusă a fi fiica lui Carol al II-lea al României.
Adrian Irvin Rozei ne poartă pe urmele lăsate la Cannes de frumoasa basarabeancă Nadia Kujnir (Nadia Gray, eleganta „Orhidee purpurie” al cărei prim soţ a fost prinţul Constantin Cantacuzino), care, stabilită în Occident, a jucat în peste 35 de filme, între care şi „La Dolce Vita” al lui Federico Fellini) şi ni-l prezintă pe editorul Denys-Paul Bouloc, cel care a colaborat şi a fost prieten cu poetul Ilarie Voronca, dar care i-a cunoscut şi pe Tristan Tzara, Saşa Pană, Constantin Brâncuşi, George Enescu, Elena Văcărescu sau pe Pătrăşcanu şi Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Cine a fost Martin Pinchis şi cum s-au întâlnit doi prieteni după 80 de ani

Aflăm din această carte cine a fost Martin (Marcel) Pinchis (arhitectul gălăţean care a dezvoltat în anii ’60 conceptul de astro-urbanism şi a fost unul dintre actorii polemicii internaţionale provocate de construcţia imobilului PANAM, proiectat de Walter Gropius), stabilit în Franţa din anul 1971, unde s-a apucat de pictură, iar la vârsta de 84 de ani şi-a cumpărat computer ca să-şi promoveze singur lucrările) şi asistăm la întâlnirea, după 80 de ani, a doi absolvenţi ai Şcolii de Mine din Saint Etienne (tatăl autorului, Ionel Rozei, în vârstă de 100 de ani, şi un fost coleg, Louis Laravoire, „un tinerel de numai 98 de ani”).
Şi, la final, să spunem că Adrian Irvin Rozei (cu care am vorbit la telefon cu doar câteva zile în urmă) va veni în primăvara acestui an în ţară şi va ajunge şi la Suceava.