Howard V.Hendrix - „Casa labirintului”
Editura „Nemira”,2007, Colecţia „Suspans”

Aventuri în cyberpunk

În Colecţia “Suspans” a editurii Nemira a apǎrut de curînd un thriller cu o fizionomie specialǎ: Casa labirintului de Howard V. Hendrix. Nǎscut în 1959 la Cincinatti, Ohio, autorul a studiat biologia şi literatura, iar în ultimii 20 de ani s-a impus printr-o serie de volume ficţionale ce îmbinǎ senzaţionalul „nocturn” cu un filon experimental, inventiv. Prezentul roman a fost caracterizat, pe bunǎ dreptate, drept „un melanj neobişnuit de ştiinţǎ şi ezoterism, de fizicǎ cuanticǎ şi metafizicǎ”. Ingrediente de succes garantat precum „cabalǎ renascentistǎ, computere cuantice şi tehnici de memorare ale unui preot iezuit din secolul al XVI-lea, societǎţi secrete, inginerie geneticǎ şi agenţii de spionaj” se îmbinǎ într-o mega-ficţiune captivantǎ despre iniţiere şi despre planurile oculte de reprogramare a evoluţiei umane. Giordano Bruno, universurile multiple şi ciberspaţiul, CIA, James Joyce şi Extremul Orient – iatǎ doar cîteva conexiuni ce devin posibile graţie imaginaţiei epice ale unui autor interesat de „partea de umbrǎ” a minţii umane. Harul fabulatoriu este dublat de o realǎ virtuozitate compoziţionalǎ şi de substanţǎ cognitivǎ; un asemenea roman va fi gustat la noi, fǎrǎ probleme, şi de iubitorii exigenţi ai ficţiunilor lui Ioan Petru Culianu sau ai cyberpunk-ului ezoteric. Traducerea din limba englezǎ a cǎrţii este semnatǎ de Antuza Genescu.

 

Cyrill Collard – „Nopţile sălbatice”
Pro Editură şi Tipografie, 2007

De la Love story la Nopţile sălbatice

Pe la mijlocul anilor ’90, cazul lui Cyrill Collard – cineastul francez bisexual bolnav de SIDA şi care, în pofida descoperirii propriei seropozitivităţi, a continuat sǎ-şi împartă pasiunea sexualǎ între adolescenta Laura şi iubitul Samy – ţinea capul de afiş al mass-media generând un mare scandal „pro” şi „contra”. Produs netrucat al acestei istorii personale, scris contracronometru, sub somaţia sfârşitului apropiat, romanul Les nuits fauves (Nopţile sǎlbatice) a fost ecranizat şi dezbătut cu patimǎ de moralişti şi libertini. Pentru cǎ eroul sǎu, Cyrill, bărbatul de 30 de ani, nu se resemnează la aflarea diagnosticului, iar dragostea Laurei pentru el devine mai puternicǎ decât cumplita boalǎ: sfidând moartea, tânăra alege sǎ facă în continuare sex fără prezervativ, în vreme ce regizorul, fidel lui însuşi până la capăt, îşi cheltuieşte ultimele resurse experimentând aventuri sexuale nocturne prin subteranele Parisului. Între responsabilitatea „domesticǎ” şi hedonismul „sălbatic” autorul a optat definitiv. Editura “Pro” ne oferă azi teribila sa mărturie autobiograficǎ – şi, aşa-zicând, „autoficţională” – în traducerea lui Nicolae Baltǎ. Un roman la persoana întâi, scandalos şi intens, de o autenticitate tulburătoare. Probabil, una dintre cele mai dramatice poveşti de dragoste ale timpului nostru. O carte-şoc pe care ar fi păcat s-o rataţi. Dar ce distanţǎ între Love story şi Les nuits fauves.

Paul CERNAT

Herman Melville - Benito Cereno
Editura Humanitas, 2007, Colecţia Cartea de pe noptieră

În căutarea adevărului

Într-o dimineaţă a anului 1799, scrutând marea, căpitanului Amaso Delano îi apare în faţa ochilor un şovăielnic vas fantomă. Bănuind că e vorba de un echipaj în dificultate, inimosul personaj încarcă o balenieră cu hrană şi urcă la bordul vasului. E vorba de o corabie spaniolă care transportă sclavi. Neobişnuit e comportamentul întregului echipaj, pradă unui haos de rase şi limbi, neobişnuită e tensiunea explozivă de la bord. Comandantul Benito Cereno, un spaniol veşnic înspăimântat de nimicuri, este sub dominaţia servitorului său negru, Babo.

Aşa începe una din cele mai controversate nuvele ale lui Herman Melville, "Benito Cereno" apărută, în serial, în Putnam's Monthly, în 1855 şi revizuită apoi, pentru a fi inclusă în volumul The Piazza Tales. În fond, suntem martorii unei răscoale a negrilor, sângeroasă şi fără nici o şansă. Specialitatea lui Melville e, ca de atâtea ori, suspansul, jocul dintre aparenţe şi esenţă. Sentimentul de nedumerire, înlocuit, treptat, cu cel de nelinişte, apoi de panică şi de oroare, jocul dintre planurile realităţii au făcut ca destinul acestei cărţi să fie, la rândul lui, unul contradictoriu. E o poveste rasistă sau una aboliţionistă? Nici acum, după o sută cincizeci de ani, criticii  nu se pot pune de acord. Ceea ce ieri era demon, azi poate fi înger. Numai cititorul decide. Când speranţa se transformă în gheară a destinului.

Nu aşa procedează un mare scriitor?

Florin Iaru

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Bibliofagia.

Comentarii