Mircea Radu IACOBAN

Hai, că-i prea de tot! Cel mai bogat om din România, Ion Nicolae, cere să-i fie redusă pedeapsa şi, evident, să fie eliberat din pârnaie peste rând fiindcă, în detenţie, a scris... 5 (cinci!) cărţi! Se duce naibii însăşi ideea de carte, de autor, de creaţie intelectuală, de justiţie legată la ochi (o fi chiar de tot oarbă?), totul în ţara asta se vinde şi se cumpără! În cinci luni de arestuire, prolificul autor ar fi putut cu greu barem să copieze, de mână sau la computer, cinci cărţi de sute de pagini, darămite să se documenteze, să le conceapă şi să le redacteze! Şi nu-i vorba despre amintiri din copilărie, de poveşti pentru copii ori de versuri marca Ritzi, nici de minunile (de râsul curcilor!) petrecute la Athos şi inventariate conştiincios de semianalfabetul Becali. Ci, zice-se, de lucrări ştiinţifice care pretind dacă nu cercetare originală, barem trudnice sinteze din bogata literatură de specialitate.

Parcă-i aud pe gardienii de la Găeşti ţistuind pe coridoarele cu gratii: „Linişte, patronul scrie!” Abia acolo, la Găeşti, ar fi putut afla bigotul Becali minuni în toată puterea cuvântului: cum se ştie, la gară vindea cândva seminţe coana Leana Ceauşescu. N-a ajuns ea peste noapte inginer academician doctor de copleşitoare faimă internaţională? Sălăşluieşte probabil în zona Găeşti un „genius loci” care îngăduie accedere instantanee în lumea ştiinţelor tuturor celor ce se dedică scrisului! Cristofor Simionescu mi-a povestit cum şi-a susţinut doctoratul „savanta”: comisia ce-o prezida academicianul ieşean a fost convocată pentru ora zece. Ajunşi în amfiteatru, onorabililor universitari li s-a spus că susţinerea tezei s-a fost petrecut la ora... opt, aşa că se pot întoarce acasă. Susţinută în faţa cui? Mister! Lucrarea în sine era valoroasă, nu contează cine a scris-o, contează cine o semnează!

Legea cere să se verifice dacă Nicolae este într-adevăr autor al celor cinci cărţi create în cinci luni? N-aş crede. Legiuitorul nu şi-a închipuit că-i cu putinţă să se trucheze în asemenea hal truda intelectuală, iar regulamentul puşcăriei nu prevede investigări în delicata chestiune a paternităţii operei. Deocamdată, Judecătoria Găeşti n-a muşcat nada şi a refuzat reducerea pedepsei. Greşeala tactică a autorului încarcerat ţine de lăcomie: dacă ar fi „scris” o carte-două, mai treacă-meargă, dar chiar cinci, e peste poate! Însă... pas de dovedeşte incorectitudinea! Ar rămâne de analizat tentativa de inducere în eroare a conducerii Penitenciarului, dar nici asta nu cred că-i încadrabilă într-un articol de lege punitiv. Arghezi exclama „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!” Şi uite cum, la Găeşti, se dă cinstea pe ruşine!

*

De Ziua Limbii Române l-am auzit la tv pe dl Dragnea spunând de mai multe ori că „şi-a adus aportul”. N-are în preajmă nici un ştiutor al limbii noastre care să-l atenţioneze că asta înseamnă „şi-a adus... adusul”? „Aporter”, din franceză, se traduce prin „a aduce” – culmea pleonasmului deci! Tot Domnia sa, şi în aceeaşi emisiune, a utilizat formulări de tipul „eu, ca şi membru al Guvernului” – tipic exemplu al pacostei „noi vorbim, nu gândim”. Corect şi-n limba română (taman sărbătorită!) ar fi fost „eu, ca membru...” Acel „şi” parazit, marcă a culturii ştirbe, a fost inventat pentru a ne proteja de cacofonii („ca contabil”, „ca constructor”) şi-i acceptat (nici aici cu temei gramatical) doar în astfel de situaţii. Am mai spus-o: şi prezervativul protejează, dar nu-l arborăm decât când este cazul...

*

Tot într-un rod al literaturii de puşcărie, cartea VIP-ului Becali intitulată „Becali şi Steaua”, autorul minte de stinge. L-o fi lăsat de tot memoria? Scrie, negru pe alb: „Eu am luat echipa pe locul 12”. Aş, Steaua se afla, atunci, pe poziţia a treia în clasament. „Acum e pe primul loc” – în visele lui Becali, c-o găsim pe cinci. Tot ce atinge Becali spurcă: într-un articol trecut am enumerat firmele pe care le-a luat cu profit şi le-a adus în insolvenţă, ori şi mai rău. Steaua a ratat şi Champions League şi Europa League, nu mai are siglă, palmares, stadion, nu mai are cei mai buni jucători, vânduţi cu grabă şi-n câştig, nu mai are nici rezultatele, nici spectatorii de odinioară. Altă minciună, şi mai moţată: „Am luat Clubul cu 10 milioane de euro datorii”. Era, de fapt, pasivul rămas celuilalt club, al MAPN, Becali n-a plătit niciodată suma cu pricina. În schimb, a încasat peste 10 milioane de euro numai vânzându-i pe Rădoi, Răducanu, Neaga, Ogăraru, Neşu. Iar cu banii donaţi la Athos, plătea salariile jucătorilor până în 2016!