Doru POPOVICI

Ceea ce scriu eu aici e cumva în legătură cu meciul contra Ungariei, până la startul căruia, acum, când scriu, mai sunt vreo 21 de ore. Tot acum, se împlinesc vreo 3 ore de când Sorin Avram şi-a încheiat emisiunea, începută la ora 21, în care l-a avut invitat la TVR pe Stoichiţă, un personaj interesant din fotbalul nostru, un om care are vocabular şi bun-simţ, pe lângă o doză consistenţă de cunoaştere a "fenomenului". Iar dacă tot suntem sub semnul lui 21, să observăm că atâţia ani au trecut de la cea mai spectaculoasă prezenţă a României la un Campionat Mondial. Coincidenţa dracului face ca tot Puiu Iordănescu să fi fost antrenor şi atunci, şi acum. Diferenţa dintre cele două loturi este vizibilă nu de pe Lună, ci şi din altă galaxie. Cât priveşte calitatea jocului, în strânsă legătură cu aceasta, nu există termen de comparaţie: cei de atunci numai din întâmplare (sinonimie contextuală: prostie tipic românească!) nu au adus titlul mondial acasă, împiedicându-se în sferturi de Suedia, adică de Nimeni, după ce dăduseră un recital antologic contra Argentinei. Şi a altora. Cei 21 de ani scurşi de atunci par o veşnicie, atât de departe ne aflăm noi astăzi faţă de ceea ce arătam atunci. Era o întrecere între cine dă goluri mai frumoase: Hagi, Răducioiu sau Ilie Dumitrescu? În timp ce astăzi ne punem speranţele, reflectare fidelă a disperării şi a halului în care am ajuns, fie într-un şchiop, fie într-un umflat, fie într-o rezervă "de meserie"! Aveam fundaşi fie de fier, fie artişti. Acum, regretăm lipsa din lot a beţivului şi ne rugăm ca moşneagul să nu clacheze ori ca panaramele celelalte să nu-şi dea autogoluri. De unde ne-ntrebam câte boabe dăm Columbiei, acum ne rugăm Domnului să prindă ungurii o zi proastă. Noroc că nici ei nu par mai breji! Stoichiţă crede că Puiu va juca la 0-0. El, care dădea câte trei Argentinei şi Columbiei! Suntem după 21 de ani de secetă, iar pârjolul mi-e teamă că mai durează încă pe atât. Hai România!... Unde!?