Mircea Radu IACOBAN

Cum auzim că gazeta cutare din străinătate a scris (de bine – mai rar – ori de rău) despre România, cum picăm în fund de emoție: „dom’le, ai văzut ce spune Le monde?” (am luat un titlu la întâmplare, Le Monde având oarece prezumție de obiectivitate). Că materialele de presă nu le scrie gazeta, ci cutare articlier pare a avea mai puțină importanță. Întâi de toate, ar fi de văzut dacă autorul posedă bagajul de informații certe necesare și dacă sursele prezintă garanția credibilității, ceea ce se detectează lesne, încă de la primele fraze. Apoi, având în vedere faptul notoriu că nici marea presă occidentală nu-i scutită de prestări interesate, fie politic, fie financiar, fie pur publicitar, obiectivitatea mimată urmează a fi receptată cu necesarul bemol la cheie, în funcție și de prestigiul și profesionalitatea atestată a semnăturii. Nu mai vorbim despre interesul apăsat politicianist.

Suntem, probabil, unica republică din univers în care entități de stat au subvenționat publicarea de articole defăimătoare pentru români și România – atenție, nu la adresa cutărui om politic ori partid, ci, fie și prin ricoșeu, a țării! Recent, un cotidian ieșean mi-a atras atenția asupra unui site american care vorbește despre pușcăria politică făcută în România postrevoluționară de un oarecare August Kurt Brackob. Deși numele nu-mi spunea nimic, am accesat sursa, spre a mă lămuri asupra unicei sentințe de condamnare politică (cu executare) a unui cetățean străin în România după 1989, știut fiind că nu-s rare cazurile în care codița „politică” se adaugă după „închisoare” mai degrabă nemeritat decât cu întemeiere.

Într-o tabletă de săptămâna trecută scriam despre fostul coleg de militărie S.B., care, în cazarma de la Botoșani, a dormit câteva nopți la arestul garnizoanei fiindcă... refuza să curețe cartofi. Ei bine, într-un necrolog (răposatul n-are nici o vină), un entuziast susținător post-mortem a găsit de cuviință să scrie că S.B. a fost arestat... politic pe vremea lui Ceaușescu. Politica... cartofului (iertați cacofonia). Mai cunosc o serie de împăunări similare, care jignesc însăși memoria adevăraților represați politic, dar cele postate pe site-ul din SUA depășesc orice închipuire și orice limită a bunului-simț!

Aflu, mai întâi, că dl Brackob și-a schimbat numele după eliberarea din închisoarea ieșeană și repatriere (2007) și-l cheamă, de fapt... Kurt Treptow. În America, a ajuns trezorier al Libertarian Party of Nevada și colegii de formațiune politică au inițiat o campanie de credibilizare a militantului „defăimat” cândva de presa ieșeană. Cum, probabil, încă nu s-a uitat, Kurt Treptow a fost condamnat într-un răsunător proces de pedofilie, casa lui fiind plină de filmări în care apare cu minori și minore în timpul săvârșirii de acte sexuale – în instanță adăugându-se și mărturii ale copiilor agresați. Nici vorbă – spune site-ul din Las Vegas – „Kurt nu a fost plăcut de politicienii români care aveau legături strânse cu comuniștii. (...) Forțele din spatele condamnării au fost adversarii săi politici...” Mai aflăm că, la proces, a fost nevoit să accepte „apărarea unui avocat din oficiu”, deși este de notorietate faptul că a fost asistat de unul dintre cei mai apreciați avocați ieșeni, între altele și bun prieten al inculpatului. Care vor fi fost adversitățile politice invocate – mister.

Treptow preda în învățământul superior ieșean și susținea acțiuni caritabile – evident, în mijlocul copiilor și pentru copii. Ce mai spune site-ul american? Iată, culmea culmilor: „Kurt a luptat pentru libertate și a fost transformat în victimă de un guvern tiranic. El a plătit un preț pe care, sperăm, nici unul dintre noi nu va fi nevoit să o facă. Cu toate acestea, el continuă să lupte, în pofida lucrurilor pe care le-a pățit”! Dacă Treptow continuă, în Nevada, să „lupte pentru libertate” cum a făcut-o la Iași, părinții din Las Vegas ar trebui avertizați să-și țină copiii pe-acasă. De altfel, cred că și Guvernul SUA, mult mai puțin tiranic, condamnă pedofilia...