Cătălin MIHULEAC

Lumea l-a uitat, că-s peste cinci decenii de când a trecut la cele veşnice, dar Alexander Korda a fost un mare regizor de film. Un evreu maghiar, stabilit la Londra şi înnobilat de regină pentru meritele sale deosebite. Aşa că, hallo!, vorbim de Sir Alexander Korda.
În 1933, Korda căuta cam în zadar actriţa potrivită pentru un rol în comedia sa muzicală „Fata de la Maxim”. Tocmai când i se lungiseră urechile de atâta căutare, s-a nimerit la un restaurant lângă masa unde trăncăneau câţiva tineri. Între ei, volubilă şi fermecătoare, a văzut-o pe fata pe care o căuta de i se lungiseră urechile. Era exact cum şi-o imaginase. Părea croită special pentru rolul din filmul său.
Fără să stea pe gânduri, s-a îndreptat glonţ spre masa ei, s-a prezentat şi a anunţat-o că nici nu mai e nevoie să mai susţină vreo probă pentru rolul din viitorul său film, fiindcă ea e actriţa potrivită.
Toate bune şi frumoase, cum doar în filme se întâmplă, numai că aici a apărut surpriza. Fără să cadă pe spate de abundenţa complimentelor, fata l-a întrebat dacă va ajunge o stea de Hollywood. Derutat, atât cât poate fi de derutat un regizor evreu, Korda i-a răspuns că, deh, e mult până departe, dar, cu foarte multă muncă, cine ştie, şanse ar fi...
- În acest caz, dacă nu am garanţii sigure, prefer să rămân casieră în magazinul unde lucrez acum!
Lecţia e splendidă şi mi-am amintit-o uitându-mă la brelocul ăsta nereuşit de Boc. Se vedea din capul locului că nu are nimic de-a face cu funcţia de premier. Nu are mimică de premier, prestanţă de premier, mers de premier, păr de premier, dicţie de premier. Deşi ouţele sale sunt cam cât cele de vrăbioi, a acceptat să poarte o pereche de chiloţi cu trei numere mai mari, doar fiindcă erau căpătaţi de pleaşcă. Nu conta că-i stăteau ca nişte gogoşari, el i-a îmbrăcat. Nici prin gând nu i-a trecut că se face de râs.
Acuma n-are decât să plătească oalele sparte, în locul celui care l-a purtat ca un breloc la suportul pentru cheile de la Cotroceni. Mă gândesc ce-o fi acum în căpşorul brelocului. Poate că speră să i se piardă urma la un consulat.
Numai că, ar trebui s-o ştie din bruma sa de cultură generală, în astfel de momente poporul vrea execuţii publice. Iar puţoi politici ca el sunt numai potriviţi pentru aşa ceva.