Cătălin MIHULEAC

În spatele cruzimii financiare de care dă dovadă gaşcalionul prezidenţial, se ascund nişte drame personale tulburătoare pentru puţinii purtători de inimă rămaşi în această ţară. Din regnul politic, nimeni nu are timp să le bage în seamă, ele însemnând doar nişte pagube colaterale, fără importanţă, ale austerităţii româneşti, cel mult nişte date acolo, pentru hârţogăraia medicală.

O să redăm azi o astfel de dramă, aşa cum mi-a fost ea transmisă prin e-mail de o prietenă stabilită în America, dar cu inima rămasă pe-aici, prin părţile Moldovei. Transcriu mesajul primit, cu rugămintea să nu i-l povestiţi preşedintelui ţării sau vreunei anexe de-a lui, fiindcă va râde şi-l va încadra în categoria “ţăţismelor”.

“I-am povestit fetiţei mele de opt ani, Rebecca, despre tanti Ileana, prietena mamei, care era foarte grav bolnavă, în comă la spital, în Bucureşti. I-am spus căaş vrea să pot face ceva pentru ea, să o ajut. Rebecca s-a arătat foarte voluntară:

- I will pray for her! (Mă voi ruga pentru ea!) 

S-a apropiat de geam, a ferit perdeaua şi, câteva secunde, a stat cu palmele unite, şoptind ceva.

- De ce te-ai dus la geam?, am întrebat-o.

- Pentru că acolo Dumnezeu te vede că vrei să îi spui ceva şi începe să te asculte. 

- Şi ce i-ai spus? 

- Please, God, help bunica's friend Elena to feel better, please! Ajut-o, Doamne, pe prietena buncii să se simtă mai bine, te rog ! Amin!

- De ce ai încheiat cu "amin" ?

- Se spune "amin", fiindcă asta înseamnă, pentru Dumnezeu, butonul "send", adică "trimis".

Azi noapte, m-am trezit la 3,30 şi am ştiut că ceva s-a întâmplat. Peste câteva ore, aveam să aflu că tanti Ileana a murit. Spiritul ei, liber acum, mă vizita. 

Dacă din pensia ei de 450 de lei ar fi putut plăti 250 de lei la spital să i se facă o encefalogramă, medicii ar fi văzut că are encefalită, nu o simplă gripă.

Şi poate că doamna doctor Platon nu ar fi trimis-o acasă de la urgenţe, ci ar fi internat-o şi, cu tratament, s-ar fi făcut bine. Şi ar fi venit şi pentru ea primăvara asta nouă, cu ghiocei şi puţin soare, şi ar fi venit şi vara în care nepoţelul ei de trei ani ar fi vizitat-o, nepoţel de care ea trebuie să ascundă aspiratorul, să nu se curenteze, Doamne fereşte ....

Toate astea ar fi venit, dacă ar fi putut plăti... mai puţin de 80 de dolari...”