Mircea Radu IACOBAN

De regulă, evit temele prea de tot politice; subiectul Putin, totuşi, nu-l ocolesc, fiindcă face obiectul unei cărţi ce pare a se revendica de la gazetărie, ajungând ades să opereze cu mijloacele literaturii. Se intitulează „Rusia lui Putin” (Ed. „Meditaţii”, 2008).

În octombrie 2006, autoarea, Anna Politkovskaia, a fost găsită în liftul blocului moscovit, împuşcată în cap şi-n piept cu un pistol Makarov. Asasinul n-a fost prins nici până azi. Anna, supranumită „conştiinţa morală pierdută a Rusiei”, s-a preocupat mai întâi de persoana lui Putin, dar şi de afacerile veroase ale mafiei ruse, de corupţia şi violenţele din armată, de justiţia militară, total subordonată puterii, de declinul intelectualităţii, de starea inertă a electoratului. Citindu-i cartea, înţelegi imediat mobilurile asasinatului şi, dacă n-ai cum bănui cine a apăsat trăgaciul revolverului, intuieşti cu destulă certitudine comanditarii crimei.

 Iată un caz, dintre zecile descrise impecabil şi gazetăreşte, şi scriitoriceşte: în martie 2000, colonelul Budaev, beat, a răpit, violat şi ucis o cecenă de 18 ani, Elza Kungaeva. După săvârşirea omorului, colonelul a ordonat oştenilor să aşeze într-o pătură trupul gol al fetei şi s-o îngroape undeva, în împrejurimi. Ceea ce s-a şi întâmplat. Justiţia militară n-avea nici un interes să arate lumii că, în Cecenia, Armata Roşie violează şi ucide civili, aşa că s-a apelat la o comisie de legişti care constată că „rupturile himenului şi ale mucoasei rectului s-au produs post-mortem” (!!) şi „nu există date care să susţină ipoteza că leziunile post-mortem ar fi fost provocate de un organ sexual bărbătesc.”

 Psihiatrii, la rândul lor, constată o „responsabilitate diminuată” şi că „actele victimei au constituit unul dintre factorii care au provocat temporara tulburare mentală a lui Budanov.” Deci, colonelul urma să fie achitat!

Dar, oare, justiţia militară americană, care a considerat că „nu s-a putut dovedi prezenţa lui Teo Peter” în taxiul zdrobit, din care l-a scos echipa de descarcerare, o fi mai brează? Întreb şi eu...

Să revenim la Putin. Autoarea îl aşază în următoarea descendenţă: „Brejnev a fost o figură dezagreabilă. Andropov a fost un dur (...) Cernenko a fost stupid, iar Gorbaciov n-a fost pe placul ruşilor. Elţin ne determina uneori să ne facem cruce gândindu-ne unde ne-ar putea duce isprăvile lui. Iar acum avem de a face cu chintesenţa lor” -  Putin. Actualul (încă) prezident n-ar fi altceva decât un locotenent-colonel tipic al KGB-ului, o sosie a lui Akaki Akakievici, eroul umil din „Mantaua” lui Gogol. Se comportă exact ca un membru al poliţiei secrete din vremea lui Lenin. Nu este un tiran şi un despot înnăscut. Pur şi simplu a fost educat să gândească în termenii deprinşi în cadrul KGB-ului, organizaţie pe care o consideră un model ideal, aşa cum a declarat-o public nu odată.

 „De ce îmi displace atât de mult Putin?Îmi displace pentru lipsa lui de emoţii, mai rea decât crima, pentru cinismul lui, pentru rasismul lui, pentru minciunile lui (...) pentru masacrul inocenţilor, care a continuat pe tot timpul mandatului său de preşedinte.”

Aşa l-a văzut Anna, iar cartea vine cu sumedenie de argumente, inclusiv cu o „nuvelă de familie” scrisă cu talent şi deosebit spirit de observaţie – „Tania, Mişa, Lena şi Rinat.”  Când a primit şpaltul cărţii pentru corectură, Politkovskaia s-a simţit datoare să mai adauge un capitol, denunţând vehement împuşcarea în stradă a lui Paul Hlebnikov, redactorul şef al ediţiei „Forbes Magazine” în limba rusă. Oare chiar nu bănuia c-o aşteaptă aceeaşi soartă?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Putin.

Comentarii