Doru POPOVICI

Fotbalul românesc pare alcătuit numai din persoane deranjate. Cu ghilimele sau fără. Ele sunt deranjate, în principiu, până şi de faptul că în zi de meci trebuie să-şi lese baltă celelalte treburi (care, prin deducţie, trebuie să prezinte mult mai mare importanţă) şi să o ia către stadion, lucru valabil şi pentru jucători şi antrenori, dar şi pentru barosănimea înconjurată de „băligarzi” din tribuna oficială. Am văzut în ultimul week-end jucători deranjaţi de adversarii care, atunci când atacă, nu se pune sub nici o formă problema câştigării mingii, ci doar a intervenţiei rapide a ambulanţei. Dar am văzut şi alţi jucători (eventual aceiaşi!) pe care cel mai tare şi mai tare îi deranjează mingea. Un exemplu cu totul excepţional în acest sens l-a constituit (hai să-i zicem aşa, deşi cuvântul pare complet nepotrivit) fotbalistul Chiacu, până acum câteva luni prezentat drept mare sculă de talent, care a reuşit o acţiune ce demonstrează că legile fizicii nu se operează pe tăpşanul cu fotbalişti români (talentaţi) ori nici ele nu mai sunt ce erau odat’: pătruns pe dreapta, destul de vioi, până la marginea careului, domnul Chiacu a riscat un şut. Cu dreptul. Ei bine, în loc s-o ia spre poartă sau măcar undeva în zonă, inclusiv peluza din spate, mingea a descris o traiectorie bizară, luând ceva înălţime, apoi descriind o curbă în direcţia opusă celei în care se afla poarta, ajungând oarecum pe partea opusă celei din care se şutase, şi îndreptându-se spre centrul terenului! A fost o chestie complet inedită, amintindu-mi de bancul ăla străvechi cu australianul care tot vroia un bumerang nou… numai că nu putea scăpa de ’ăl vechi! În aceeaşi etapă, am mai văzut o scenă ciudată: un derbedeu, în lupta pentru minge pe lângă fanionul de la corner, a ieşit din spaţiul de joc şi a lovit, din greşeală, o domnişoară fotoreporter. S-a văzut, o fracţiune de secundă, cum îi sare aparatul, iar ea îşi duce mâinile la faţă, probabil de durere. L-a deranjat pe domnul fotbalist, că stătea în loc nepotrivit. Dar boul (că altceva că ar putea fi un animal de acest fel?), în loc să se oprească, să vadă ce a păţit, s-o întrebe de sănătate (că ăştia, mă boule, vă fac oameni, ziariştii adică, boule!), mă rog, ceva, un gest, şi-a continuat târâiala către centrul terenului, că, deh, avea treabă boul.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Deranjaţii.

Comentarii