Cătălin MIHULEAC

Hora Unirii, jucată săptămâna trecută la Iaşi de crema buruienişului politic românesc, ilustrează minunat nu doar mojicia conducătorilor de azi ai ţării, ci şi faptul că patriotismul nu mai preţuieşte nici cât o ceapă degerată. Cetăţenii patriei noastre nu doar că nu mai au vreun motiv întemeiat să dea mână cu mână (afară de cazul când pun la cale vreo devalizare de bancă sau vreo altă potlogărie asemănătoare), dar nici nu mai poartă în piept acea inimă română celebră, de care făcea mare caz poetul mason Vasile Alecsandri.

Într-o cvasiunanimitate demnă de o cauză mai bună, noi, locuitorii de astăzi ai acestei ţări, regretăm amarnic că sorţii au decis să venim pe lume într-un asemenea perimetru neinspirat. Prin urmare, ori ne luăm câmpii încotro vedem cu ochii, ori ne resemnăm şi, vorba colonelului Buendia, din romanul „Un veac de singurătate” al lui Gabi Marquez, ne petrecem timpul aşteptând „să treacă şi înmormântarea noastră”.

Aş mai face o observaţie: întrucât preşedintele şi premierul au considerat că o singură horă a unirii a rămas prea strâmtă şi nu-i poate încăpea pe amândoi, dumnealor s-au scindat în hore separate, fiecare cu a lui. În mod normal, fiindcă un singur rând de strofe şi-o singură muzică nu mai sunt suficiente, ar trebui compuse şi nişte versuri paralele pentru hora numărul doi, precum şi o muzică distinctă.

Păi, nu-i democratic aşa?  Preşedintele şi premierul să aibă fiecare hora lui, personalizată.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Hora Unirii a rămas strâmtă.

Comentarii