Cătălin MIHULEAC

"

De vreo 15 ani, hramul Sfintei Paraschiva, desfăşurat în oraşul Iaşi în miezul lunii octombrie, a devenit arena unei nemaipomenite risipe de sarmale. Învelite în foi de viţă ori de varză, cu umpluturi unde orezul se îmbină perfect cu carnea tocată, stropite sau nu cu smântână, zeci de mii de sarmale sunt lansate an de an, spre stomacul flămânzilor de carieră.

Făcând-o pe miloşii, creştinii vin în preajma sfintei cu oalele la braţ, învelite în prosoape, pentru a nu li se răci aburul. O puternică salivaţie mută gândurile credincioşilor de la cele sfinte. Prin urmare, o prea frumoasă coadă la sarmale se formează, rivalizând cu cea de la închinat, unde cetăţenii se încolonează pentru a pupa moaştele sfintei.

E lesne de înţeles că, prin această generozitate sarmalieră, milostivii autumnali îşi rezolvă iscusit socotelile cu Divinitatea. Aşa cred ei, că orientezi câteva zeci de sarmale spre nehaliţi, şi Dumnezeu îţi şterge din evidenţă păcatele. Pe măsură ce oalele se golesc de sarmale, se golesc şi conturile divine cu păcatele tale.

Eu chiar cred chiar că a venit momentul ca mişcarea sportivă ortodoxă să omologheze această probă de „aruncare cu sarmaua”, pentru ca cei mai înzestraţi concurenţi să fie răsplătiţi cu meritate diplome şi medalii.

Dar, cum sunt un ins corect, un gând nu-mi dă pace: oare, în toată treaba asta cu sarmalele, nu se poate depista şi-o gravă evaziune fiscală, care păgubeşte bugetul de stat?

Nu ar trebui oare ca, din totalul sarmalelor distribuite către populaţie, un număr de saramale să fie virat ca impozit la bugetul de stat?

"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Evaziune fiscală cu sarmale.

Comentarii