In atentia Domnului Prim Ministru Dacian Ciolos

Celebrul ziarist Dan Cristian Turturica aprecia într-un articol că în administraţia românească aproape totul trebuie schimbat, din temelii. Ca profesionist care îşi desfăşoară activitatea într-o ,,profesie liberală” în domeniul economic apreciez că mai întâi trebuie să trecem în revistă câteva din dezechilibrele existente de foarte multă vreme în economia românească ce au determinat stadiul actual de dezvoltare:

1. Ponderea scăzută a populaţiei ocupate în total populaţie.

2. Raportul necorespunzător între productivi şi neproductivi.

3. Raportul necorespunzător între veniturile medii realizate în administraţie şi veniturile medii din mediul privat.

4. Împărţirea defectuoasă a fondurilor între investiţii şi consum.

5. Un mediu de afaceri guvernat de legi proaste şi puternic afectat de conflicte de interese şi concurenţă neloială.

Dintre aceste 5 puncte cel mai uşor Guvernul României poate să acţioneze în domeniul construirii unui mediu de afaceri concurenţial prin modificarea unor legi care să nu aibă impact asupra bugetului în sensul creşterii cheltuielilor şi reducerii veniturilor, ci dimpotrivă, fără o creştere a cheltuielilor să se realizeze importante creşteri de venit în buget. Teoretic este foarte frumos, dar practic va fi greu de înfăptuit. Am spus la început că îmi desfăşor activitatea într-o ,,profesie liberală” deoarece piaţa serviciilor financiar-contabile este puternic afectată de un climat anticoncurenţial şi conflicte de interese induse în piaţă de principalul legiuitor - Ministerul de Finanţe.

Piaţa serviciilor contabile din România a fost reglementată iniţial de Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 prin care la art. 6 şi art. 9 se prevedeau activităţile ce pot fi desfăşurate de experţii contabili şi contabilii autorizaţi.În baza prevederilor OG nr. 65/1994 art. 6 lit. c) şi e) pentru activităţile de audit financiar şi consultanţă fiscală Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) a emis ghiduri practice, norme profesionale şi standarde profesionale. În baza acestor norme şi standarde profesionale experţii contabili au practicat activitatea de audit financiar şi consultanţă fiscală care poate fi probată cu contracte de prestării servicii şi rapoarte întocmite pentru clienţi chiar înainte de apariţia Camerei Auditorilor (CAFR) şi Camerei Consultanţilor Fiscali din România (CCFR).

În anul 1999 Guvernul României a emis OUG nr. 75cu privire la activitatea de audit financiar prin care la art. 43 s-a abrogat art. 6 lit. c) din OG nr. 65/1994 referitor la auditul financiar contabil. Prin acest act normativ s-a restrâns dreptul experţilor contabili de a efectua lucrări de audit financiar şi pentru efectuarea acestor lucrări s-a impus ca experţii contabili să devină membri ai Camerei Auditorilor Financiari(CAFR). Prin apariţia OUG nr. 75/1999 Guvernul României a considerat activitatea de audit financiar ca o activitate distinctă care nu are legătură cu profesia contabilă chiar dacă pentru practicarea ei cerinţele profesionale sunt aceleaşi cu ale experţilor contabili. Acest act normativ a introdus în România CULMEA ABSURDULUI: auditorii sunt singurii care verifică şi certifică situaţiile financiare care sunt întocmite de experţii contabili, pentru aceasta trebuind să facă dovada unor cunoştinţe solide de contabilitate, dar în acelaşi timp experţii contabili care întocmesc situaţiile financiare nu pot să le verifice şi certifice decât dacă sunt membrii ai Camerei Auditorilor Financiari (CAFR). Faptul că auditul financiar nu este o altă profesie rezultă şi din disciplinele care sunt cerute la examenul de acces la profesie. La CAFR disciplinele cerute sunt: audit, contabilitate şi drept, iar la CECCAR pe lângă acestea mai sunt încă 4: fiscalitate, expertiză contabilă, evaluare şi doctrină şi deontologie.

În anul 2001 Guvernul României a emis OG nr. 71cu privire la organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală prin care la art. 26 s-a abrogat art. 6 lit. e) din OG nr. 65/1994 cu privire la executarea lucrărilor cu caracter fiscal. Prin acest act normativ s-a restrâns dreptul experţilor contabili de a efectua lucrări cu caracter fiscal, lucrări care nu pot fi executate fără a avea cunoştinţe temeinice în domeniul contabilităţii şi fără a prelucra date din evidenţa contabilă. Pentru a desfăşura activităţile prevăzute la art. 3 din OG nr. 71/2001 trebuie să faci dovada cunoştinţelor temeinice de contabilitate şi pentru înfăptuirea lor efectivă trebuie să colectezi şi prelucrezi date din contabilitate. Acest act normativ a introdus noţiunea de expertiză fiscală pe care nu a definit-o niciodată. În realitate expertiza fiscală este o expertiză contabilă care conţine obiective cu caracter fiscal şi pentru a efectua o expertiză ai neapărată nevoie de verificarea documentelor contabile, operaţiunilor contabile, balanţe şi fişe de cont. Faptul că activitatea de consultanţă fiscală nu este o altă profesie diferită de cea practicată de experţii contabili până la apariţia OG nr. 71/2001 rezultă şi din disciplinele care sunt cerute la examenul de acces la profesie. La CCFR disciplinele cerute sunt: finanţe publice şi fiscalitate, contabilitate şi drept, iar la CECCAR pe lângă acestea mai sunt încă 4: audit, expertiză contabilă, evaluare şi doctrină şi deontologie.

Ministerul Finanţelor a iniţiat cele două acte normative dând dovadă de rea-intenţie, fapt care poate fi dovedit foarte uşor: prin actele normative iniţiate Ministerul Finanţelor nu a precizat care este diferenţa dintre auditul statutar şi auditul financiar şi nici dacă există diferenţe între expertiza fiscală şi expertiza contabilă. În calitate de profesionist care îşi desfăşoară activitatea în piaţa serviciilor contabile consider că va fi imposibil ca Ministerul Finanţelor să precizeze în scris care sunt diferenţele.

Din nefericire aceste ,,experimente” ale înalţilor funcţionari publici din Ministerul Finanţelor produc agenţilor economici şi populaţiei importante pagube pentru care desigur nu răspunde nimeni.

Dacă Parlamentul şi Guvernul României au insistat pentru majorarea salariilor bugetarilor cred că aceasta ar trebui însoţită şi cu răspunderea personală a funcţionarilor publici. În continuare voi prezenta detaliat ce înseamnă inovaţia ,,expertiza fiscală” şi ce efecte negative produce această mică invenţie. Din punctul meu de vedere noţiunea de expertiza fiscală nu există. De altfel nu a fost definită nici în OG nr. 71/2001 şi nici în Hotărârea Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 13/2011 prin care s-a adoptat NORMA din 26 august 2011 privind realizarea de expertize fiscale la solicitarea instanţelor judecătoreşti, a organelor de cercetare penală, a organelor fiscale sau a altor părţi interesate. În această Normă se menţionează materialul documentar pe care trebuie să-l studieze consultantul fiscal: documentele de la dosarul cauzei. De cele mai multe ori, aşa cum se întâmplă şi în cazul expertizelor contabile judiciare, documentele financiar-contabile depuse la dosarul cauzei nu sunt suficiente pentru a prezenta răspunsurile la obiectivele solicitate. În această situaţie este necesară studierea evidenţei contabile în totalitate, care se află la sediul agentului economic, sau dacă în dosar sunt mai mulţi agenţi economici implicaţi, la sediile tuturor acestor agenţi economici. Pentru formularea răspunsurilor este necesar ca expertul consultant fiscal să verifice documente financiar-contabile deoarece numai din declaraţiile fiscale şi jurnalele de vânzări şi cumpărări, nivelul impozitelor şi taxelor, precum şi majorările aferente acestora nu pot fi determinate. În concluzie, expertiza fiscală definită în OG nr. 71/2001 nu este decât o expertiză contabilă cu obiective de natură fiscală, aşa cum este definită în SP nr. 35 cu privire la expertizele contabile emis de CECCAR.

În practică, în mod eronat chiar şi unii avocaţi consideră că expertizele sunt fiscale dacă litigiile care ajung în instanţă rezultă în urma unor decizii emise de ANAF în baza Rapoartelor de Inspecţie Fiscală. La această confuzie a contribuit şi ANAF, care a solicitat în instanţe înlocuirea experţilor contabili pe motiv că ,,expertizele fiscale” pot fi efectuate numai de consultanţii fiscali, invocându-se în mod eronat Hotărârea Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 13/2011 art. 2.

Această prevedere din NORMELE INTERNE ale CCF a fost interpretată de ANAF în sensul că în afara consultanţilor fiscali nu mai pot efectua expertize fiscale şi alte categorii de experţi tehnici judiciari. În realitate această prevedere se referă la faptul că numai consultanţii fiscali activi pot să efectueze expertize fiscale. CCF are şi membri inactivi care nu pot efectua expertize fiscale.

Această hotărâre internă nu se poate substitui prevederilor legale.Art. 14 din OG nr. 2/2000 stabileşte că experţii tehnici judiciari pot să efectueze expertize tehnice judiciare numai în specialitatea în care au fost atestaţi. Experţii contabili au fost atestaţi să efectueze expertize tehnice judiciare în specialitatea contabilitate-fiscalitate care se regăseşte în Ordinul Ministerului de Justiţie nr. 199/2010la poziţia nr. 23.

Din păcate această stare de profundă eroare în care se găseşte ANAF produce importante efecte negative:

1) Prelungirea nejustificată a termenelor de soluţionare a dosarelor aflate pe rolul instanţelor.

2) Costuri suplimentare pentru părţile aflate în dosar care au fost nevoite să achite o expertiză efectuată de un expert contabil şi ulterior la o instanţă superioară care a acceptat înlocuirea (nejustificată după opinia mea) acestuia, să mai achite încă o expertiză efectuată de un expert contabil care este şi membru al CCF şi care a ajuns la aceleaşi rezultate.

3) Prejudicierea experţilor contabili care au fost recuzaţi de ANAF după întocmirea rapoartelor de expertiză, în aceste situaţii pentru munca depusă neîncasând nici un onorariu. Această situaţie s-a petrecut cu încălcarea prevederilor CPC care precizează că un expert poate fi recuzat în termen de 5 zile de la numire. Din punctul nostru de vedere faptul că în Hotărârea nr. 13/2011 a CCF se menţionează că numai consultanţii fiscali activi pot să efectueze expertize fiscale nu poate constitui un motiv legal de recuzare a expertului contabil.

Am prezentat câteva aspecte din piaţa serviciilor contabile pentru a arăta că această stare de fapt trebuie oprită. Acest ,,capitalism de cumetrie” trebuie desfiinţat deoarece la nivelul anului 2015 80% din populaţie trăieşte mai prost decât 80% din populaţia anului 1989, justificat prin câteva elemente:

a) La nivelul anului 1989 existau 10 milioane de activi încadraţi în codul muncii din total populaţie 21 milioane. În prezent există peste 11 milioane de asistaţi sociali din total populaţie 17 milioane.

b) La nivelul anului 1989, la 10 milioane activi existau 800.000 bugetari inclusiv activul PCR. La nivelul anului 2015 din 4,5 milioane activi 1.200.000 sunt bugetari.

c) La nivelul anului 1989 salariul mediu net era 3.063 lei, iar la nivelul anului 2015 este 1.706 lei.

d) Pensia medie la nivelul anului 1989 era de 1.420 lei, iar la nivelul anului 2015 este 872 lei. La nivelul anului 1989 pensia se calcula în procent de 65% din media veniturilor realizate în ultimii 5 ani (Legea nr. 3/1977), iar în prezent 34,37% din salariul mediu de 2.415 lei.

e) Chiria pentru un apartament de două camere era la nivelul anului 1989 de 125 lei, iar la nivelul anului 2015 este 600 lei.

f) La nivelul anului 1989 din venitul naţional 67% se distribuia la fondul de dezvoltare şi 33% la consum. La nivelul anului 2015, 3% la investiţii şi 97% la consum. În aceste condiţii generaţiile viitoare sunt sacrificate deja.

g) La nivelul anului 2015 peste 2 milioane din total 4,5 milioane de activi sunt încadraţi la salariul minim. Pentru aceştia, pensia calculată la nivelul anului 2015 este de 360 lei (1050:2415*830,2 lei pct. pensii).

Sper ca pentru prima dată după anul 1990 un Guvern al României, de data aceasta tehnocrat, să ia în seamă propunerile profesionale ale celui mai mare organism profesional din piaţa unică a serviciilor financiar contabile care este Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

Şerban Filip, Expert contabil

PS 1 În legătura cu aspectele anticoncurenţiale din piaţa serviciilor financiar-contabile am adresat o plângere Consiliului Concurenţei din România. Răspunsul primit a fost aiuritor şi devastator: ,,adresa transmisă de dvs. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Regulament pentru a fi calificată drept plângere, informaţiile furnizate prin adresă vor fi considerate de Consiliul Concurenţei ca o informare generală”. Ca simplu plătitor de impozite şi taxe refuz ca taxele plătite de mine să finanţeze asemenea instituţii publice.

PS 2 În legătură cu aspectele neconstituţionale prezentate şi în acest articol în legătura cu OUG 75/1999 şi OG 71/2001 m-am adresat instituţiei Avocatul Poporului. Răspunsul a fost să mă adresez instanţelor. Mulţumesc foarte mult. Asemenea instituţii trebuie reformate din temelii sau desfiinţate pentru că în acest fel se elimină o cheltuială inutilă - care nu este mică - din bugetul de stat. Acest caz nu este singular.