Călătorie în ţara gheţii şi a focului - Islanda

Pentru orice lucru în viaţă există o „prima oară”.

În cazul meu această „prima oară” se aplică, pentru anul şcolar în curs, mai multor lucruri.

Am aflat prima oară despre noul program de finanţare al UE pentru educaţie, formare, tineret şi sport, Erasmus+; o colegă ne-a prezentat avantajele acestui program. Dumneaei este de mult familiarizată cu proiectele europene, fiind o persoană activă în acest domeniu. Mi-am manifestat dorinţa de a participa şi eu la un asemenea program; pe negândite am ajuns în echipa de proiect (de mobilitate şcolară) a Şcolii „Ion Creangă” din Suceava: „Împreună pentru şcoala mileniului III”.

Erasmus+ este noul program al UE în domeniul educaţiei, al formării profesionale, al tineretului şi al sportului. Una dintre acţiunile sale cheie o constituie susţinerea mobilităţilor de învăţare, pentru profesori, formatori, studenți, elevi din școlile VET, personal/staff (actualele mobilităţi din cadrul Comenius, Erasmus, Leonardo da Vinci, Grundtvig). Impactul urmărit asupra profesorilor este reprezentat de îmbunătăţirea competenţelor legate de profilul profesional (predare, formare, facilitare, lucrul cu tinerii) şi a competenţelor lingvistice, de o mai largă înţelegere a conexiunilor dintre educaţia formală, cea nonformală, formarea profesională şi piaţa muncii, de oportunităţi pentru dezvoltarea profesională şi a carierei.

Echipa de proiect a şcolii noastre este compusă din 10 cadre didactice şi 20 de elevi. Împreună cu câteva colege, la sfârşitul lunii martie am pornit spre Islanda, pentru a participa la un curs de formare, „Diverse society – Diverse Classrooms”, în cadrul căruia aveam să facem cunoştinţă cu mai multe metode şi tehnici de lucru menite să facă activitatea şcolară mai atractivă şi, de ce nu, mai eficientă.

A fost prima oară când am experimentat zborul cu avionul, dar şi ieşirea în spaţiul european. Am avut surpriza plăcută să descopăr o ţară extraordinară, din toate punctele de vedere. Deşi este o bucată de rocă răsărită din apele oceanului, Islanda m-a cucerit definitiv, prin peisajele de o frumuseţe sălbatică, (aproape) nealterată de intervenţia omului, prin curățenia deosebită şi prin calitatea oamenilor. Primitori, optimişti, atenţi cu mediul înconjurător, oamenii acelor locuri mi-au rămas în suflet. M-a impresionat modul în care ei ştiu să valorifice la maximum resursele de care dispun, respectul cu care tratează omul, mediul, tradiţiile şi orice lucru în general.

O altă surpriză a fost Reykjavik, capitala, un oraş frumos colorat, cu o varietate de stiluri arhitecturale, mult graffiti (şi nu de proastă calitate), calm şi voie bună. Pot să vă spun că în cele câteva zile cât am stat în Reykjavik nu am auzit nici un claxon (!). La fel de mult mi-a plăcut şi orăşelul Borgarnes, localitate în care s-a desfăşurat cursul de formare; Borgarnes are o populaţie de cca. 1.700 de locuitori şi este localizat la nord de capitala ţării, la 60 de km.

O nouă surpriză plăcută a fost sociologul Guðrún Pétursdóttir, cea care ne-a îmbogăţit cunoştinţele şi ne-a pus în ipostaze diferite, pe parcursul celor 68 de ore de curs. O persoană cu adevărat impresionantă, director al Institutului Inter Cultural Iceland, cu un CV de excepție, Guðrún ne-a prezentat diverse aspecte ale învăţării prin colaborare, ne-a familiarizat cu metoda CLIM/climmy (învăţarea prin colaborare în grupurile multiculturale), dar şi cu alte metode de învăţare prin cooperare. Cel mai mult m-a atras caracterul practic al acestui curs, fiecare zi aducându-ne o nouă provocare pe care noi trebuia să o rezolvăm. Am agreat nespus de mult această manieră de predare, net superioară unei expuneri sterile de informaţii.

La curs au fost prezenţi 22 de profesori, din mai multe ţări: Franţa, Italia, Germania, Cehia, Bulgaria, Ungaria şi România. Întâlnirea colegilor de diverse specialităţi, din ţări diferite, a fost una de bun augur; am aflat diverse lucruri despre alte sisteme educaţionale, ne-am împărtăşit (şi comparat) propriile experienţe, ne-am îmbunătățit competenţele lingvistice, am legat noi prietenii.

Participarea mea la curs a fost posibilă cu ajutorul finanţării oferite de Comisia Europeană prin intermediul programului Erasmus+ şi mi-a îmbogăţit experienţa, mi-a oferit o nouă perspectivă asupra realităţii educaţionale şi mă provoacă să ofer alternative colegilor de breaslă, ce pot fi experimentate în condiţii reale pentru ca în final cei care vor avea cel mai mult de câştigat să fie elevii, tinere vlăstare aflate pe calea desăvârşirii lor ca Oameni.

* Acest material este o opinie personală şi nu reprezintă, în mod necesar, poziția
oficială a Uniunii Europene.

Prof. Alexandrina Jijie, Şcoala Gimnazială „Ion Creangă” Suceava