Din fericire există pe lume copilăria... vârsta marilor superlative, poate a singurelor pe care le merită viaţa, vârsta celei mai pure sincerităţi, a celei mai depline libertăţi, vârsta care trăieşte prin fiori şi se exprimă prin exclamaţii, atunci când toţi suntem frumoşi, atât de frumoşi încât îi molipsim şi pe ceilalţi, vârsta în care ni se declară frumuseţea ca un adevăr al tuturor, vârsta marelui albastru, pe care îl ascundem în noi, adânc şi mereu parcă anume pentru a-l descoperi şi redescoperi şi a ne spăla cu el ochii şi inimile în momentele grele ale vieţii.
,,Din fericire există pe lume copilăria, susur al tuturor izvoarelor de cristal, râs gingaş al răsăritului lumii, privire candidă şi adiere a dimineţii care proclamă lumina şi opresc gesturile negre ale inconştienţei, pulbere de aur şi diamant cu care vrea să ne obişnuiască eternitatea” (C. Chiriţă).
Să lăsăm copiii să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice şi să se înşele. Nu ar trebui să folosim cuvinte când acţiunea, faptul însuşi sunt posibile. Trebuie să-i învăţăm să învingă dificultăţile prin intervenţii reale, posibile, să-i situăm în dialog cu mediul înconjurător şi cu istoria neamului din care fac parte şi să-i facem să-şi exerseze capacitatea de a opta şi a decide.
Şi... ce alt loc mai potrivit decât şcoala putem găsi pentru îndeplinirea acestui nobil scop?
Aşa a prins viaţă parteneriatul ,,Muguri de suflet”, între elevii clasei pregătitoare, ai clasei I din cadrul Liceului Tehnologic ,,Liviu Suhar” Iacobeni, sub îndrumarea doamnei prof. Nicoleta Boariu şi a doamnei prof. Angela Aanei, şi elevii aceleiaşi clase din cadrul Şcolii Gimnaziale Doroteia, Frasin, sub îndrumarea doamnei prof. Cristina Lehaci.
Aici, departe de forfota şi apăsarea cotidianului, elevii intră într-un mediu cald, protector şi stimulativ, mediu asemuit unei cărţi cu poveşti. De la natură avem mereu ce învăţa, avem nenumărate motive de-a o admira, atât pentru frumuseţea cât şi pentru dărnicia ei faţă de noi.
Bucovina este un exemplu elocvent de frumuseţe geografică. Paşii făcuţi în această zonă încărcată de zbuciumul istoriei prilejuiesc îmbogăţirea cunoaşterii, generând totodată sentimente de preţuire faţă de generaţiile care ne-au precedat şi de dragoste şi respect faţă de ţară. Natura a păstrat de-a lungul timpului, în ciuda evoluţiei, armonia şi adevărul.
Ţinuturile noastre au fost şi vor fi o mărturie vie a frumuseţii naturii, a păstrării valorilor morale şi spirituale ale neamului românesc, a faptelor măreţe ale domnitorilor, a credinţei neştirbite a poporului român, valorificată prin impresionante mănăstiri şi a păstrării vii a portului şi tradiţiilor populare româneşti. Va fi mereu un basm nescris care va dăinui în inimile pure ale mugurilor de suflet.
Prof. Nicoleta Boariu
Liceul Tehnologic ,,Liviu Suhar” Iacobeni