În marele sistem mondial al sănătăţii publice, ultimul lucru de care se ţine cont este sănătatea oamenilor. Acolo primează doar grămezile de bani, care sunt extraşi pe căi alarmiste, din afaceri al căror cinism depăşeşte în diametru lungimea Ecuatorului.
Pentru marii biznismeni, cu cât populaţia lumii e mai paradită la parametrii vitali, cu atât este mai bine. Deoarece, pentru ca medicamentele să se vândă, e nevoie de boli. De cât mai multe şi mai diverse boli, dacă se poate de la cancer în sus.
Doar nu e întâmplător că medicii care prescriu cele mai scumpe tratamente sunt răsplătiţi cu mare generozitate de firmele care le comercializează. Medicii au partea lor din câştig. Profitând de spaima omului bolnav, ei îi recomandă cele mai scumpe şi mai ineficiente leacuri.
O să vă ofer azi un singur exemplu, asupra căruia toată lumea medicală tace. Este vorba despre periuţele electrice de dinţi, pe care constat că nimeni nu le denunţă. Publicitatea lor este prezentă pe toate posturile de televiziune. Într-o reclamă pe care o putem vedea zilnic, apare o gagică aruncându-şi vechea periuţă, una simplă, după ce s-a convins de „miracolele” de care este în stare surata ei cea electrică.
În magazine, preţul le este piperat. Există un mare interes ca ele să se vândă, fiindcă e o afacere extraordinară, care combină frica de carii şi paradontoză cu snobismul.
Şi se vând. Periuţa electrică e un Ferrari al spălatului pe dinţi. Nici un snob nu-şi permite să nu se spele pe dinţi cu un Ferrari. Mă miră doar cum de n-au apărut până acum primele modele decapotabile.
În spatele publicităţii şi vânzării galopante, realitatea este sumbră. Orice stomatolog ştie că periuţele electrice sunt unelte de distrugere. Prin forţa rotativă şi viteza cu care se mişcă, ele distrug practic gingiile. Mai bine ţi le freci cu sare sau cu cenuşă, ca străbunicii noştri, decât să foloseşti aşa ceva.