Narcis SIRETEANU

Cristian Ţopescu a rămas un simpatic. Un meci de fotbal sau de tenis comentat de el era mai mult decât un simplu eveniment, era aproape o lecţie de viaţă. Am văzut săptămâna trecută un interviu cu el la televiziune şi l-am găsit la fel de spiritual, chiar dacă arată cam epavistic, cu faţa pierdută într-o roată de tractor plină cu slană şi cu o proteză dentară care nu mai minţea pe nimeni.

Dar nu conta. Asta este, până la urmă, esenţa farmecului veritabil: să-i cucereşti pe cei din faţa ta, chiar dacă arăţi dizgraţios. Ţopescu, personificarea presei sportive de ieri. Foarte deosebită de aia de azi, când avem de-a face la microfonul evenimentelor sportive cu arătări semianalfabete, la fel de reduse ca preşedinţii de cluburi, ca antrenorii şi ca spectatorii.

Ţopescu a explicat şi de ce nu mai comentează meciuri. Sportul românesc e la fel ca societatea românească, pe care o ilustrează fidel: dominat de corupţie, înecat în murdărie. Pe sportivi nu-i mai interesează întrecerea, ci banii albi, gri şi negri din spatele ei. În asemenea condiţii, fair-play-ul este sacrificat. Grav e că nimănui nu pare să-i pese.

Îl înţeleg pe Ţopescu şi sunt total de acord cu el. Să sperăm că însănătoşirea societăţii româneşti va aduce cu ea şi însănătoşirea sportului. De fapt, speraţi dumneavoastră şi pentru mine, că eu trebuie să dau de mâncare la vacă.

Mă uitam alaltăieri la un meci de fotbal autohton, cu jucători mai lenţi ca bunica, de când a fost operată de şale. Şi n-am putut să nu observ, în afara mitocăniei din tribune, una din reclamele publicitare, care se repeta mai abitir. Reclama era la o marcă de coniac. Nu la una de bere, ceea ce ar fi fost explicabil, ci la una din coniac de ăla, care te trăsneşte ca o mătărângă la cap. Într-un mod aproape direct, spectatorii şi telespectatorii erau invitaţi să urmărească partida cu o bardacă de tărie în faţă.

Să te mai mire violenţa din teren şi din afara lui!