Cardul naţional de sănătate, prevăzut în noul proiect al legii sănătăţii, trebuia livrat acum 4 ani

Cardul naţional de sănătate care ar conţine toate informaţiile privind calitatea de asigurat, date medicale precum grupa de sânge, predispoziţia la alergii sau avizul pentru donarea de organe este cuprins şi în proiectul Legii sănătăţii, deşi actul trebuia să fie livrat românilor de patru ani.
Cardul naţional de sănătate figurează alături de cel european la Titlul XII al noii legi a sănătăţii. Deşi cardul naţional trebuia realizat încă de acum patru ani, autorităţile nu au reuşit acest lucru, în ultima jumătate de an licitaţia pentru realizarea lui fiind contestată de câteva ori.
Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate este un card electronic, distinct de cardul european de asigurări sociale de sănătate. Documentul se emite pentru dovedirea calităţii de asigurat şi poate fi utilizat numai pe teritoriul României. Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate este parte integrantă a sistemului informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate.
Cheltuielile necesare pentru producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se suportă atât de CNAS, cât şi de asigurat.
Asiguratul suportă cheltuielile reprezentând contravaloarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, respectiv a documentului propriu-zis prin care se atestă calitatea de asigurat, precum şi costurile aferente distribuţiei acestuia.
Modalităţile de elaborare, implementare şi distribuire în România a cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, precum şi responsabilităţile instituţiilor implicate în acest proces se stabilesc prin Hotarare a Guvernului şi ordine ale preşedintelui CNAS.
La data intrării în vigoare a acestor prevederi se vor abroga orice dispoziţii legale contrare. Legislaţia secundară elaborată în baza Legii 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, rămâne în vigoare în măsura în care nu contravine acestora.
Cardul naţional va conţine pe lângă numele şi prenumele asiguratului un număr de identificare, altul decât codul numeric personal. În plus, cardul va avea cip pe care vor fi trecute şi alte date medicale cum ar fi grupa de sânge, dacă respectiva persoană este alergică sau dacă ia medicamente anticoagulante.
Posesorul cardului trebuie să prezinte actul la doctor, la spital sau la farmacie iar toate serviciile medicale vor fi înregistrate în sistemul informatic al casei de asigurari.
Datele personale vor fi luate de la evidenţa populaţiei, iar cele medicale de la doctori. Identificarea pacientului se va face pe baza amprentei digitale, iar pe card va exista un device, urmând ca pacientul să se autentifice cu amprenta. Dacă asiguratul este reticent, atunci va putea folosi şi un cod PIN.
Ministrul Sănătăţii anunţa şi el în ianuarie 2010 că, până în anul 2012, vor intra în circulaţie aceste carduri şi că până atunci speră să se găsească o soluţie şi pentru persoanele care nu sunt asigurate.
Ministerul Sănătăţii a pus în dezbatere publică, până în 29 ianuarie 2010, proiectul de Ordonanţă de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în care se face referire la cardul naţional de asigurări de sănătate.
Programul trebuia implementat până la sfârşitul anului 2007. Prevederile privind cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate au intrat în vigoare după 90 de zile de la promulgarea, la sfârşitul lunii aprilie 2006, a pachetului de legi privind reforma în sănătate. Respectivul document mai avea nevoie, ca legislaţie secundară, de un ordin al preşedintelui CNAS, potrivit Legii 95 din 2006.
În România există trei reţele, care ar trebui să funcţioneze în sincronizare una cu alta: reţeaua clinică, cea care leagă direcţiile sanitare de spitale şi reţeaua farmaciilor.
Reţeaua clinică ar trebui să unească toate casele de asigurări de sănătate şi cabinetele medicale de toate tipurile. În cadrul acestei reţele ar trebui cuprinse toate datele clinice ale pacientului, pornind de la istoria bolilor de care suferă şi a consumului de medicamente. Reţeaua care leagă direcţiile sanitare de spitale ar trebui să aibă ca software dominant programul contabil, având în vedere cheltuielile mari din unităţile sanitare. Reţeaua farmaciilor - care ar putea fi inclusă în reţeaua clinică - ar trebui să permită farmaciştilor, în urma informatizării, să elibereze numai medicamentele compensate prescrise de medicul de familie, explicau, în 2006, autorităţile sanitare.