Un medic primeşte de 33 de ani şampanie şi flori de la o femeie salvată la cutremurul din 1977

Managerul Spitalului Clinic de Oftalmologie din Capitală, Monica Pop, studentă în anul patru în 1977, primeşte de 33 de ani bomboane, şampanie şi flori de la o femeie care a fost îngrijită de ea după cutremurul de atunci.

"Eram studentă în anul patru în martie 1977 şi colegă cu Mircea Beuran şi soţia lui, Magda şi cu Silviu Opriş, acesta din urmă a decedat. După cutremur am fugit imediat la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Am fost incluşi imediat în echipele chirugicale. Pe lângă zecile de răniţi şi decedaţi a fost adusă o femeie, Ioana Ionescu. Locuia la etajul 8 al unui bloc de la Scala. Am ajutat la salvarea ei", a declarat, pentru MEDIAFAX, Monica Pop.

Ea a continuat spunând că, din 1977, în fiecare an, femeia vine la spital şi aduce şampanie, bomboane şi flori. "Este emoţionant. Cred că toţi ne putem numi supravieţuitori, dar ea spune mereu că noi am salvat-o", a mai spus medicul.

În 4 martie 1977, cutremurul din Vrancea, cu magnitudinea de 7,3 grade pe scara Richter, a dus la prăbuşirea sau avarierea, în întreaga ţară, a peste 30.000 de locuinţe. De asemenea, au fost afectate peste 700 de întreprinderi.

Cel mai greu lovit a fost oraşul Bucureşti. Aici s-au înregistrat 1.424 de morţi, din totalul de 1.578 înregistraţi în ţară. Alţi peste 7.500 de bucureşteni au fost răniţi. Pierderile materiale provocate de seism au fost de peste două miliarde de dolari, dintre care 1,6 miliarde în Capitală.

După 33 de ani, efectele dezastrului de atunci se mai fac încă simţite: peste 20.000 de imobile din Capitală sunt vulnerabile în faţa unui seism de intensitatea celui din 1977, iar capacitatea de intervenţie în caz de catastrofă este depăşită de situaţie.

Zona Vrancea este caracterizată de o activitate seismică ridicată. Are o suprafaţă epicentrală de circa 30 x 70 de kilometri. Cutremurele apar la adâncimi cuprinse în general între 70 şi 200 de kilometri, fiind înregistrate şi cutremure la adâncimi mai mari şi respectiv mai mici, dar cu magnitudini reduse. Frecvenţa de apariţie a cutremurelor vrâncene a fost analizată de-a lungul timpului şi, cu extrapolare pe parcursul a 600 de ani, se poate aprecia că media de generare este de trei cutremure de magnitudine mai mare de 7,2 pe scara Richter pe secol.

Ultimele cutremure semnificative au avut loc în anii 1940 (magnitudine de 7,7 pe scara Richter, în domeniul de adâncime 150 - 180 de kilometri), 1977 (magnitudine de 7,5 pe scara Richter, la adâncime de 90 - 110 de kilometri), 1986 (magnitudine de 7,2 pe scara Richter, la 130 - 150 de kilometri adâncime) şi 1990 (magnitudine de 6,9 pe scara Richter, la adâncime de 70 - 90 de kilometri).