40 de ani

În urmă cu exact 40 de ani, adică pe 7 mai 1986, aveam o petrecere în familie, care însă avea să fie eclipsată de un alt eveniment (finala Cupei Campionilor Europeni la fotbal, Steaua – Barcelona) pe care îl așteptam trepidând toți cei 4 bărbați prezenți la mine acasă, ceilalți 3 fiind arbitrul Costel Gheorghe (tatăl lui Sebi, cel care tocmai și-a agățat steagul de tușier în cui!), doctorul Daniel Martiniuc și un coleg de serviciu, N.M., economist, ultimii doi, decedați între timp, fiind handbaliști în tinerețe. Pe lângă petrecerea amintită, mai era și atracția televizorului color pe care îl aveam, raritate la vremea respectivă. Mai trebuie amintit și faptul că eu organizam pe atunci, la meciurile internaționale, un fel de pariuri ilegale! Adică, în ziua meciului, deschideam o listă cu nume, prenume, număr de telefon pe care, contra sumei de 100 de lei (salariul mediu era de vreo 1800 – 2000), prietenii și cunoscuții dădeau doar scorul final exact. În acest caz, cu posibile prelungiri și lovituri de departajare, aveam pe tabel scoruri de la 1-0 sau 0-1, până la 5-4. Fără 0-0, că nu se putea, trebuia să fie un câștigător! Ca să nu existe nicio suspiciune de fraudă, înainte de începerea meciurilor, sunam 2-3 dintre pariori pentru a le comunica numărul și numele ultimului înscris pe tabel și scorul dat de acesta. Între țuici și beri, am traversat toate stările cu putință, iar când s-a ajuns la loviturile de departajare, pentru mine era clar că sunt scos din cursă pentru premiu, deoarece scorul pus de mine, 2-0 pentru Steaua (eram singurul de pe tot tabelul, din 39 de participanți, care pronosticase astfel!) era practic imposibil cu 10 penalty-uri care trebuiau executate. De bucurie că a câștigat Steaua, am și uitat de pariuri, ne-am dat la băut șampanie, iar la un moment dat cineva a zis să ne uităm la lista de pariuri. Apoi, fericit că am câștigat eu, doctorul Martiniuc m-a luat în brațe și m-a aruncat în aer… așa de tare, încât m-a dat cu capul de tavan! Am amețit, dar… aveam doctorul lângă mine! Una peste alta, victoria uluitoare a Stelei mi-a adus și un câștig de 3900 de lei (mai mult de două salarii de ale mele!, cu care am făcut concediul și la mare, și în Deltă, și la Poiana Brașov!). A fost, indiscutabil, momentul suprem din fotbalul românesc. Bravo, Steaua!