Ce alimente consumăm şi cum le combinăm în perioada de post religios

„Omul este omnivor şi o dietă naturală este una omnivoră. Totuşi, corpul nostru are capacitatea să trăiască şi renunţând la anumite grupe alimentare esenţiale, cum ar fi carnea sau produsele animale. Anumite rezerve de vitamine şi minerale pot fi suficiente pentru mai mulţi ani de dietă exclusiv vegetariană. Pentru anumiţi oameni acest lucru este benefic pentru sănătate, atât pentru cea fizică, dar mai ales pentru cea psihică”, este de părere nutriţionistul Cristian Mărgărit.

Recomandări:

Pe lângă cei care ţin post religios în ultimii ani prinde teren şi la noi modul de alimentaţie vegetarian şi vegan, cu diverse trepte intermediare. Sunt oameni care nu mai vor să mănânce carne roşie, dar mănâncă peşte, ouă şi lactate, pe lângă produse vegetale. O categorie rămâne doar cu lactate, ouă şi vegetale. Alţii decid să scoată orice produs de origine animală din dietă, fie el obţinut prin sacrificarea animalului sau nu. Eliminând alimentele de origine animală se reduce aportul de toxine acumulate în lanţul trofic precum şi hormonii de origine animală din alimentaţie. Vegetalele au, în medie, un pH mai ridicat şi pot contracara aciditatea excesivă dată de stres, alimente de origine animală (excesul de carne, prăjeli), diverse boli, efort fizic. De asemenea, conţinutul de enzime este păstrat intact în produsele vegetale crude. Acest lucru ajută în unele cazuri la detoxifiere şi la o echilibrare metabolică.
 

Iată principalele grupe de alimente pe care le putem folosi într-o dietă vegetariană

Nuci, seminţe, alune, caju, alune de pădure, migdale, conţin şi cantităţi mari de grăsimi, fibre, vitamine liposolubile. Arahidele nu intră în această categorie şi trebuie evitate, chiar dacă sunt ieftine. Nucile se consumă ca atare, crude sau înmuiate în apă. Măcinarea sau transformarea lor în pastă/unt expune grăsimile oxidării şi este utilă doar dacă se face imediat înainte de a fi mâncate. Prăjirea distruge substanţe nutritive utile şi produce compuşi toxici.

Seminţele (cânepă, in, chia): conţin cantităţi mari de grăsimi, în special omega 3 de origine vegetală, proteine, fibre. Pot fi folosite şi alte seminţe, dar având grijă la echilibrarea aportului de omega 3 cu omega 6. Pot fi măcinate, încolţite, consumate ca atare (o masă separată) sau incluse în salate, unturi de nuci/seminţe.

Leguminoase

Leguminoasele (naut, linte, mazăre, fasole): conţin si carbohidraţi, fibre (din păcate unele cu potenţial de a fermenta). Se recomandă înmuierea în apă şi apoi fierberea. Anumiţi germeni se pare că accelerează procese nenaturale din corp.
 

Cereale si pseudocereale

Cerealele (porumb, orez, grâu, ovăz, secară, orz, orez, hrişcă, mei, quinoa, amaranth): conţin cantităţi mai mici de proteine, dar mai mari de carbohidraţi decât nucile şi leguminoasele. Se recomandă consumul de cereale cu bobul cât mai mic, astfel încât aportul de proteine, vitamine, minerale să fie cât mai mare faţă de cel de carbohidraţi (calorii). Tărâţele conţin cea mai mare parte a nutrienţilor. Anumite cereale pot fi consumate încolţite. Sunt de evitat cele bogate în gluten (grâul, în special), orezul alb, cerealele procesate (fulgi de cereale). Porumbul trebuie folosit cu măsură, iar modul tradiţional de prelucrare (în America Centrală) includea şi folosirea apei de var (hidroxid de calciu- var stins) în procesele de prelucrare primare.
 

Ciuperci

Ciupercile proaspete (nedeshidratate) conţin cantităţi relativ mici de proteine sau carbohidraţi, însă sunt cunoscute pentru vitamine, minerale (în funcţie de mediul de cultură), diverşi nutrienţi care stimulează imunitatea sau au alte efecte benefice pentru sănătate. Pot fi consumate ca atare (crude), fierte sau uscate, inclusiv sub formă de extracte în suplimente nutritive. Ideea că ciupercile ar fi echivalente din punct de vedere nutritiv cu carnea este greşită.

Rădăcinoase, frunze, tulpini, inflorescenţe

Rădăcinoasele sunt plante de la care se consumă părţile de sub pământ (morcov, ţelină, sfeclă, cartofi, ghimbir, ridichi, gulii, usturoi, ceapă) conţin carbohidraţi şi fibre, vitamine, minerale şi o gamă întreagă de substanţe benefice pentru sănătate. Au avantajul că pot fi păstrate în condiţii naturale, fără procesare şi consumate în sezonul rece. Pot fi mâncate ca atare, sub formă de suc proaspăt sau incluse în salate, supe-creme, murate. Nu conţin cantităţi semnificative de proteine şi grăsimi.

Frunzele, tulpinile, florile plantelor (broccoli, conopida, spanac, salate, varza, pătrunjel etc.) aduc un aport mare de fibre si fitonutrienţi. Din punct de vedere energetic sunt aproape neglijabile. Nu au cantităţi semnificative de proteine, grăsimi, carbohidraţi. Fiecare în parte are beneficiile sale şi modul de preparare optim. Multe suplimente nutritive de ultima generaţie sunt extracte standardizate din această categorie de alimente.

Murăturile obţinute prin fermentaţie lactică sunt utile pentru aportul de probiotice. Atenţie însă la consumul de sare (poate fi compensat prin hidratare şi efort fizic-transpiraţie). Murăturile păstrează bine şi vitaminele, deci în sezonul rece sunt de mare ajutor.

Fructe

Fructele (fructele de pădure, fructele care aparţin zonei temperate, pepeni, citrice, fructe tropicale). Conţin apă, carbohidraţi şi cantităţi mici de vitamine şi minerale. Nu conţin grăsimi sau proteine în cantităţi semnificative. Sunt de preferat fructele de pădure sau fructele de dimensiuni mici, care aduc puţine calorii, dar o cantitate mare de vitamine, minerale, fitonutrienţi. Se recomandă ca fructele să se mănânce proaspete, în sezon. Fructele uscate sunt “moarte”, conţin zahăr şi conservanţi. Dovleacul este un fruct care poate fi consumat sub formă de supă sau copt. O categorie specială de fructe sunt nuca de cocos, avocado şi măslinele, bogate în grăsimi sănătoase. În ultimii ani apar studii şi informaţii despre solanacee (night shades family), care conţin diverse toxine şi sunt asociate legumelor, deşi sunt fructe: roşii, vinete, ardei.

Sucurile de fructe sunt de evitat pentru cei care vor să slăbească din cauza aportului masiv de carbohidraţi (fructoza) livraţi rapid ficatului. Trebuie să fie proaspete şi consumate imediat, pentru că îşi pierd rapid calităţile nutritive. Sucurile pasteurizate nici nu intră în discuţie. Sunt apă colorată cu zahăr. Sucurile pot avea însă şi avantajul unei asimilări mai bune a unor vitamine, minerale, fitonutrienţi.

Alge, vlăstari, germeni

Algele (alge marine, spirulină, clorela) conţin cantităţi foarte mari de proteine (în substanţa uscată) şi cu un profil de aminoacizi mai bun decât al leguminoaselor, de exemplu. Acizii graşi esenţiali sunt şi ei prezenţi. Algele conţin şi o serie de alte vitamine, mai puţin sau deloc prezente în plante. Pot conţine chiar şi omega 3 cu catena lungă sau vitamina B12, însă, deocamdată, utilitatea lor din această sursă este în curs de cercetare. Mineralele conţinute sunt în funcţie de mediul de culturîă.
Germinarea poate fi o soluţie pentru obţinerea de vitamine şi enzime în sezonul rece, când cele mai multe alimente sunt preparate termic.

Condimente

Condimentele pot proveni din toate categoriile de mai sus, dar se folosesc în cantităţi mici, pentru a îmbunătăţi gustul, aspectul, digestibilitatea. Multe au valoare terapeutica mare, conţinând substanţe apropiate ca efect de diverse medicamente, antioxidanţi, enzime, vitamine, minerale.

Produse şi alimente de post găsite în magazine

În general, în magazinele care vând produse pentru “dietă” sau “vegetariene” întâlnim soia, cereale procesate, paste, făină, uleiuri, zahăr şi alte alimente care nici măcar nu pot fi incluse într-o dietă sănătoasă, dar au parte de o publicitate inteligentă, păcălind astfel consumatorul.

(sursa: www.jurnalul.ro)