„Sărăcie neagră”
„Vara aceasta am petrecut câteva zile într’un sat mare din judeţul Rădăuţi.
Populaţia din sate nu găseşte de lucru şi deci nu are câştig. Fabricile de cherestea sunt închise şi în păduri nu se taie lemn. În acel mare sat, din aproape zece mii de locuitori, cam vre’o trei mii de oameni stau fără lucru. Acuma, vara, mai merge cum merge, dar la iarnă va fi grozav de greu. Datoriile îi apasă pe toţi locuitorii deopotrivă. Aceia care nu au nimică, sau aproape nimică, sunt mai la adăpost, deoarece nici perceptorii sau portărelul nu au ce vinde, însă cei care au ceva avere şi mai au şi datorii, îşi pierd vitele şi tot avutul şi tot rămân datori.
Cea mai mare nevoie pentru un omul din aceste părţi este atunci când îi naşte nevasta un copil, sau când îi moare cineva din familie. Preoţii n’au primit lefurile de la Fondul Bisericesc pe cinci luni de zile din anul acesta, la fel şi cântăreţii bisericeşti. Aceşti slujbaşi ai altarului, pentru a putea trăi, cer taxe mari de la ţărani pentru botezuri, cununii şi înmormântări”.
„Cuvântul Ţărănimii”, Anul X, nr. 289, August 1931.
„Viaţă nouă la Vicovu de Jos”
„Trecînd pe uliţele satului zăreşti aparatele de radio prin ferestrele larg deschise ale caselor. În total avem 260 de posesori de astfel de aparate. Vreo 70 de gospodine fac să zumzăie plăcut maşinile de cusut. Satul se poate mîndri şi cu noua casă de naşteri, ridicată prin contribuţia voluntară a cetăţenilor, şi cu cele patru săli de clasă date nu de mult în folosinţă. Satul, în care nu s-a aprinsese nu de mult niciodată lumina electrică, a fost racordat la sistemul energetic naţional. Din treaptă-n treaptă, urcă acum Vicovu de Jos contrastînd cu realitatea dinaintea eliberării, cînd anii se scurgeau cenuşii”.
„Zori noi”, Anul XVIII, nr. 5175, Suceava, August 1964.