La galeria de la etajul Muzeului de Ştiinţele Naturii din municipiul Suceava s-a deschis vineri expoziţia pictorului sucevean Gheorghe Ropciuc.
Vivacitate imaginativă şi dinamism cromatic emoţional
Profesor de limba franceză la şcoala din Dărmăneşti, Gheorghe (Gigi) Ropciuc, care şi-a continuat preocupările artistice din anii de formare din perioada studiilor liceale vocaţionale, pe care le-a urmat la Liceul de Artă din Cluj, etalează o selecţie de 18 lucrări în ulei, realizate în intervalul 2008-2010.
Concepute cu precădere în registrul imaginaţiei ficţionale, lucrările lui Gigi Ropciuc exprimă, într-un limbaj plastic incitant, frământările sale interioare.
Frământări vizibile atât în temele abordate, cât şi în maniera în care este dispusă materia picturală, prin care artistul, care şi-a exersat şi şi-a dezvoltat capacitatea de a comunica simbolic, reuşeşte cu vivacitate imaginativă şi dinamism cromatic emoţional să se descarce de apăsări.
Tainice profunzimi, care deschid căi spre intimitatea miracolului
Motivul vegetal, aşa cum a spus la vernisaj artista plastică Angela Pitariu-Bolnavu, îi oferă lui Gigi Ropciuc posibilitatea dezvoltării unor compoziţii ample, elaborate, în care-şi ascunde melancoliile, frământările, întrebările...
Gigi Ropciuc, după cum l-a caracterizat graficianul Mihai Pînzaru PIM, este un personaj labirintic, labirintic atât în structura interioară, cât şi în modalitatea de expresie plastică.
Universul pictural al lui Gigi Ropciuc îi trădează gena ucraineană, iar poveştile sale cromatice au, dincolo de zonele amăgitoare ale aparenţei, tainice profunzimi, care - pentru cei care reuşesc să descifreze limbajul ramificat al imaginilor - deschid căi spre intimitatea miracolului.
Un trubadur al culorii muncite
Arta lui Gigi Ropciuc este expresia ritualului său personal de a sta de vorbă cu Dumnezeu. Racordat dinamic la pulsul universului, Gigi Ropciuc, care este un trubadur al culorii muncite, frământată cu înverşunare, dar aşternută cu multă tandreţe, reuşeşte să se definească prin originalitatea viziunii. Conştient că în societatea post-modernă ne trăim în comun propria noastră singurătate, Gigi Ropciuc ne invită să păşim alături de el în poveste.
În lucrările sale, adevărate eseuri reflexive care creează impresia că evoluează continuu ca structuri de formă şi culoare, clipa surprinsă pictural se dilată până la veşnicie.
(10 dec 2010, 13:23:48
Toate trec ca floarea spulberata.
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tanar niciodata.
N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum
Inima racita prea devreme
s-o pornesc din nou la drum
stamba luncii n-o sa ma mai cheme.
Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacara pornirii
Si pierdutul prospetimii har
Cu vioiul clocot al simtirii!
In dorinti incep zgarcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.
Toti suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fragii frunzele desarte…
Binecuvantat sa fie deci
Ca traiesc si ca ma duc spre moarte.