Lucian AVRAMESCU

Suntem în decembrie, se apropie sărbătorile, pentru creştini se va naşte, în curând, Mântuitorul, un bebeluş ceresc venit pe lume în ieslea din Bethleem. Poate că starea naturală a fiecăruia dintre noi ar fi bucuria, înfrigurarea pregătirilor de Crăciun şi Anul Nou. Ce avem în schimb? O tristeţe pământie cutreieră sufletul multora, viaţa pare din ce în ce mai cernită, sărăcia, ca un şobolan care roade temeliile, se strecoară în case.

Doar preşedintele pare desprins din toate acestea, iar poza mişcătoare şi şugubeaţă a domniei sale, răsărită de curând în ecranul televiziunii publice, m-a înspăimântat de-a binelea. Este căzut din lună Traian Băsescu, nu ştie ce se petrece cu noi, cu această ţară adusă pe butuci sau joacă, aşa cum a jucat de atâtea ori, un teatru ieftin? Teatrul acesta ieftin, început cu detronarea prin plâns a unui alt mare actor al şmecheriilor bănoase, l-a adus aici şi cu el vrea pesemne să-şi eternizeze puterea.

Râde Băsescu şi face băşcălie, ca o ţaţă bârfitoare, din nou ca o ţaţă, de adversarii politici. Râde, făcându-ne complici, de Constituţie, pe care o calcă fără jenă în picioare, spune că în spatele lui Geoană stau minciună şi mizerie.

Aşa o fi, dar în instituţia constituţională a Senatului nu stau nici minciună şi nici mizerie. Câtă minciună şi câtă mizerie stau în spatele şi pe capul preşedintelui, campion mondial al tuturor deturnărilor de adevăr, recitatorul cel mai talentat al falsurilor?

Ce m-a şocat a fost însă dispreţul pentru mame şi copii, trecerea acestora în gama băşcăliei prezidenţiale. Am ajuns, se amuză, cu un râs sardonic desenat pe chip, o ţară de mămici şi bebeluşi. Auzi, hă, hă, mămicuţe şi bebeluşi! Nu mai avem femei în România, ci mămicuţe! Ştii care este tragedia, cocoţatule, cu 0,33 la sută din voturi, în Palatul Regal din Deal?Ştii care este nenorocirea mare a acestei ţări unde ai fost reales de voturile din Paris, fiindcă în ţară ai pierdut chiar şi în faţa nefericitului Geoană? Nenorocirea de a avea prea multe femei care nu pot deveni mămici. Nu pot deveni pentru că nu au o casă, un cămin, un salariu care să le asigure viaţa normală a copilaşilor lor. Nu au certitudinea zilei de mâine. Tinerii nu se mai căsătoresc tocmai pentru că nu pot înjgheba o familie. Avem unul dintre cele mai mici procente de natalitate din lume, iar mortalitatea puţinilor bebeluşi care îndrăznesc să se nască, prin riscul asumat al părinţilor, este dublă, dacă nu triplă faţă de celelalte ţări europene. Suntem ţara care-şi prăjeşte, rărindu-i, bebeluşii în maternităţi, ajunse în paragină fizică sau morală.

Nu suntem o ţară de mămici, domnule cocoţat în Deal. Suntem, dimpotrivă, o ţară cu prea puţine mămici. Înconjurat poate de Udrea, Roberta şi altele asemenea, femei care n-au copii cu toate că dispun, cel puţin material, cu îndestulare, de posibilitatea de a-i creşte, vezi deformat restul de femei devenite, în mod obraznic, mame. Nu sunt multe. Chiar şi fetele domniei tale, vraci şi bulibaşă de ţară bananieră, cu care faci ce vrei, nu prea au copii, cu toate că aud că se tot mărită, iar vârsta lor a cam trecut de 30 de ani. Dă un exemplu de bunic, sau cazi din legenda de mare cuceritor?

Nu, domnule Băsescu, n-ai dreptate şi insulţi o realitate tragică. Nu suntem o ţară de bebeluşi, ci o ţară cu prea puţini bebeluşi, o ţară care în 50 de ani va avea doar jumătate din populaţia de azi. Noroc, scriam deunăzi, cu conaţionalii noştri ţigani care fac câte 10 copii de familie. Pe cale logică ei vor fi dominanţi dacă nu cumva vor alege să plece toţi prin Franţa, prin Italia, prin lumea largă, fiindcă aici nu se mai poate trăi. Faci economie, decizi, de unul singur ca în toate, să facem economii pe spinarea mămicilor şi bebeluşilor. Biet bacşiş pentru bugetul ţării, amărâte firimituri, criminală decizie. Urâte urări de sărbători faci României, cernit Crăciun ne găteşti, ziua creştină în care s-a născut, într-o sărăcăcioasă iesle din Bethleem, pruncul ceresc (bebeluşul) Iisus. Irod te-ar invidia!