Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Lucrările de consolidare şi restaurare care se execută la biserica armenească Sf. Simion din municipiul Suceava continuă să ne ofere surprize.
Dacă luna trecută, arheologii suceveni, care efectuează cercetări în lăcaşul de cult, semnalau descoperirea unei tainiţe sub platforma altarului şi identificau urme de zidărie care sugerau un alt plan al construcţiei, un alt element de noutate este în măsură să infirme informaţiile de până acum, potrivit cărora biserica nu a fost pictată în interior.
Urme de pictură murală destul de bine conservate
Lucrările, efectuate în interiorul bisericii de către firma „Restaco”, au scos la iveală, prin îndepărtarea tencuielii de pe pereţii naosului, urme de pictură murală destul de bine conservate.
Toate documentaţiile referitoare la Biserica Sf. Simion (biserică datată din anul 1513 şi atribuită ctitorului armean Donig, prin inscripţia de pe piatra de mormânt a preotului Hovhannes, protopopul bisericii „care este fiul lui Donig, ctitorul bisericii Sf. Simeon”) fac precizarea că lăcaşul de cult nu prezintă urme de pictură murală interioară.
Atât lucrările de specialitate (cât şi informaţiile puse la dispoziţie de enciclopedia liberă Wikipedia) consemnează că„Biserica Sf. Simion nu are nici un fel de picturi interioare”.
Lucrări de reparaţii şi restaurare mai vechi
Istoricii şi cercetătorii consemnează faptul că la sfârşitul sec. al XVI-lea - începutul sec. al XVII-lea, în timpul domniei lui Ieremia Movilă (1595-1600 şi 1600-1606) biserica a fost refăcută (deşi Gh. Balş presupunea că vechea construcţie a dispărut).
Lucrări de restaurare s-au efectuat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către soţii Christea şi Mathilde Hadzi, care-şi au locul de veci în cimitirul bisericii.
Alte lucrări de reparaţii, prin care s-a modificat parţial construcţia (turla naosului se sprijinea iniţial pe stâlpi de stejar, iar reparaţiile n-au ţinut cont de vechiul sistem de construcţie şi golurile rămase prin scoaterea stâlpilor au fost zidite) s-au făcut în anul 1925.
Biserica Sf. Simion, un obiectiv asupra căruia istoricii şi cercetătorii se vor concentra cu mai multă atenţie
Urmele de pictură scoase la iveală pe peretele opus uşii care asigură intrarea directă în naos (uşă de regulă nefolosită, întrucât intrarea se face prin uşa din pronaos), ca şi tainiţa descoperită sub platforma altarului (considerată unicat într-un lăcaş de cult ortodox), fac ca biserica armenească Sf. Simion, care nu prezenta până acum un interes deosebit (era mai vizat turnul-clopotniţă - Turnul Roşu, construit în anul 1551), să devină un obiectiv asupra căruia istoricii şi cercetătorii se vor concentra de acum înainte cu mai multă atenţie.
Detalii arhitectonice
Detaliile arhitectonice ale Bisericii Sf. Simion evidenţiază o construcţie de la începutul sec. al XVI-lea. Altarul, poligonal spre exterior, este sprijinit, până la o anumită înălţime, de un zid mai nou prevăzut cu mici contraforturi.
Se admite că arcul de susţinere, care se vede între altar şi naos, a fost ridicat într-o etapă mai târzie.
La exterior, contraforturile susţin arcul de vest al naosului şi colţurile zidului de apus al bisericii.
Ferestrele au deschideri în acoladă cu chenar de baghete încrucişate, împodobite cu denticule şi cu o bază încadrată de un pătrat cu floare (element de decor caracteristic sec. al XVII-lea).
