Lucian AVRAMESCU

Societatea românească este zgâlţâită zilnic de evenimente devastatoare. Parcă am trăi într-o faimoasă zonă a Pacificului unde absenţa unui cutremur într-un interval de câteva ore ar echivala cu o anomalie şi ar pune comunitatea ştiinţifică la grele interogaţii. Nu, zona seismică România n-are a se plânge de clipe de linişte. Cutremurele se ţin lanţ. Un seism naşte câteva replici, iar fiecare replică puzderie de contrareplici. Nici n-apucasem să ne acomodăm bine cu ideea că suntem iremediabil săraci, că sărăcia va fi impozitată suplimentar, că ne împrumutăm de-a surda la FMI fiindcă tot prost o ducem (noi, majoritatea, nu Ei!), că scriitorii ar trebui să se lase de scris, actorii de jucat roluri în tragedii sau comedii, iar compozitorii de compus, nici n-apucasem să-i lămurim pe pensionari că, ducându-se la cimitir cu flori, n-ar trebui să se mai întoarcă, bătând drumul degeaba, fiindcă acolo le e locul, nici... că iată o ştire devastatoare ca un tzunami vine peste noi, calcă totul în picioare.

Ştirea este într-adevăr senzaţională, bună de pus deasupra Elodiei în televiziunea domnilor Băsescu şi  Boc. Ceauşescu a murit! Cine, dictatorul? Îhî, chiar el! Cine a aflat primul, e pe surse sau din comunicate oficiale? E şi pe surse şi din comunicate oficiale. A murit ieri, acum 21 de ani, împuşcat la Târgovişte. Păi parcă asta s-a mai spus! S-a spus, dar ascunzând adevărul. Familia, reprezentată de un ginere, a dorit să afle, să ştie, să se convingă. Dacă mormântul e un pic mai la dreapta sau o ţâră mai la stânga, dacă pantalonii ciuruiţi de gloanţe ai dictatorului nu erau ai lui, dacă.... Lumea fierbe. S-a dus dracului chestiunea pensiilor impozitate, a măririi  taxei pe valoarea adăugată de la 19 la 24 la sută, a şomajului în creştere galopantă şi a firmelor şi firmuliţelor care se închid  cu sutele de mii. Ceauşescu a murit. Cum, cine a tras, cine se face vinovat? Păi cum cine? Iliescu, Gorbaciov, gaşca. L-au omorât taman pe sărăcia asta. Toţi şi-au dat mâna împotriva României. Un sondaj ad-hoc, realizat concomitent de două televiziuni concurente, cu întrebări punctuale adresate din elicopter şi de la sol unei singure babe revoltate că e ţinută la uşa cimitirului Ghencea şi nu e lăsată să asiste la deshumare duce indubitabil la concluzia că era mai bine în vremea lui Ceauşescu.

Pe de altă parte, analiştii de aprozar, care sondează zilnic mercurialul pătrunjelului, se arată în continuare sceptici. Ceauşescu trăieşte cu consoarta personală în Cuba, sunt în plină forţă creatoare, iar el la 92 de ani ia lecţii de desant înarmat de la junele Fidel Castro pentru revenirea la putere în Bucureşti şi organizarea Congresului al XV-lea al PCR.

În hărmălaia generală se aud şi voci mai pirpirii, în general nebăgate în seamă, care spun că evenimentul, pe care televiziunile îl prezintă copios, garnisit cu imagini ale asediului asupra Comitetului Central din 21 decembrie, ar fi menit să schimbe raporturile de preferinţe în sondaje. PSD, principalul perdant în această hărmălaie, urcase bezmetic şi obraznic în preferinţele de vot ale electoratului, sărind de 40 la sută. Urcă ameţitor şi PNL. S-a ajuns la anomalia ca partidul doamnei Udrea, proaspăt unsă cu alifia răspunderii asupra celei mai mari organizaţii, cea de Bucureşti, să scoboare jignitor până la un scor de PRM. Păi se poate? Chiar şi ungurii au cotit-o şi nu-şi mai votează UDMR-ul, dovadă că acel clasic şi înţepenit 7 la sută s-a făcut 3 la sută. Trăim politic vremuri grele şi era timpul să se petreacă ceva major. Televiziunile, la pândă ca nişte pisici, au sărit cu profesionalism pe eveniment. Surogatele cu arestarea lui Dan Diaconescu, moartea Mădălinei Manole nu astupă destul setea de cunoaştere a poporului român, flămânzit de foame şi însetat de sete. Fireşte de foamea şi de setea de adevăr.

Vară cu ploi bezmetice şi călduri intermitente, climă tropicală la Sângeru – dimineaţa e soare, după prânz vine uraganul. La Bucureşti cam la fel. Prin Bucovina nu s-a tras bine o inundaţie că vine alta. Dunărea se varsă în Prut, iar Nistrul în Volga. Fuzionăm în curând cu Nilul şi ne construim piramide. Să poată fi tencuite şi asigurate până la noua vizită în trenci şi cizme de cauciuc a domnului Băsescu, reales pe viaţă fiindcă, iată, a dat poporului adevărul întreg despre revoluţie – Ceauşescu a murit, iar groapa lui e acolo unde se ştia că e.