Sfântul Foca, patron al arşiţei şi al incendiilor provocate de fulgere

Sf. Mucenic Foca a trăit în zilele împăratului Traian, în Sinope, strălucind cu toate faptele cele bune şi cu petrecere neprihănită. Fiind creştin, a fost prins şi dus la judecată înaintea prefectului cetăţii, African. Când a început African a huli pe Hristos şi a face rău sfântului, s-a produs un cutremur; căzând, acesta împreună cu slujitorii lui, au rămas pe jos, fără suflare. Dar l-a înviat sfântul, căci

l-a rugat femeia acestuia. După aceea l-au dus la împăratul Traian şi, mărturisind pe Hristos, Sf. Foca a fost chinuit cu cruzime, fiind în cele din urmă aruncat într-o baie fierbinte, unde, rugându-se, el şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Sărbătoarea „Aducerea Moaştelor Sf. Sfinţit Mc. Foca” face parte din categoria zilelor de peste an ce se bucură de mare atenţie şi cinstire.

 

Tradiţii

23 iulie – „Opârlia” -  Sf. Sfinţit Mc. Foca
* Sfântul Foca este rău de foc; se ţinea pentru ca gospodarii să fie feriţi de foc şi de pagubele aduse de acesta. Femeile nu găteau nimic la foc; nu se aprindea nici măcar un fir de pai; bărbaţii nu îndrăzneau să fumeze.
* Sărbătoarea se ţine, căci oamenii cred că e rea de arderi.
* Un om a făcut claie de fân în această zi. Femeia l-a certat, spunându-i că-i rău de trăsnet, dar omul n-a ascultat-o. Seara, venind o ploaie cu trăsnete şi fulgere, a trăsnit claia.
* Se lucrează numai până la amiază.
* Provoacă arsuri pe corp, dacă nu i se prăznuieşte ziua; Foca se ţine ca să ferească recoltele de opăreală.