Sărbătoarea de Purim, cea mai veselă sărbătoare iudaică, începe pentru evreii suceveni vineri seară. În acestă zi se obișnuiește ca oamenii să se mascheze, să organizeze carnavaluri, să pună în scenă piese și toată lumea să sărbătorească și să mănânce dulciuri. Între cunoștințe, vecini și prieteni se fac schimburi de mâncare (porții), se dă de pomană și se organizează mese festive. Se consumă mai ales produse de patiserie, iar dintre prăjiturile specifice se fac ozne Haman („urechile lui Haman”) și humăntașen („buzunarele lui Haman”) – prăjituri triunghiulare umplute cu curmale, prune uscate sau dulceață de trandafir și mac. Rudele dau copiilor Purim ghelt – bani de Purim. La Comunitatea Evreilor din Suceava, membrii obștii ascultă povestea Purimului, înregistrată în Cartea Esterei. Estera este o tânără evreică din Persia, iar personajul negativ este unul din sfetnicii regelui Persiei, Haman, care este antisemit. Haman a pus la cale un complot pentru a-i extermina pe toți evreii din regat. În timpul lecturii Cărții Esterei, de câte ori se rostește numele lui Haman ascultătorii bat din picioare și agită o hârâitoare (graghers, în idiș), într-un vacarm vesel. Practica vine de la porunca de „a șterge amintirea lui Amalec”, considerat strămoșul lui Haman. După lectură se cântă „Baruh Mordehai” – Binecuvântat fie Mordehai, și „Arur Haman” – Blestemat fie Haman. Rabinii spun că este un lucru lăudabil să te îmbeți de Purim în așa hal încât să nu mai faci deosebire între cele două expresii.
Înțelesul cuvântului „Purim” este „sorți”, care se referă la loteria folosită de Haman pentru a alege o dată pentru a-i extermina pe evrei.






