Ultima zi în funcția de președinte al Senatului – dacă nu se va schimba situația printr-o decizie a CC – a fost începută de Mircea Geoană cu o atitudine aparent degajată în scaunul de șef de la prezidiu, de care cu greu s-a despărțit, și încheiată în solitudinea biroului său.
Lui Geoană i se poate recunoaște, după ziua de astăzi, doar „meritul” de a fi adus pe teren comun două tabere care, până acum, au dus divergențele politice din Senat dincolo de limita responsabilă a boicotului reciproc.
Singur de o anumită parte a literei legii, Geoană a fost la fel de solitar și la prezidiul Senatului, în timpul unei prelungite pauze de consultări pe marginea solicitării PSD de convocare a unui Birou Permanent cu misiunea unică de a constata sfârșitul președinției Geoană.
Geoană a părut, la un moment dat, atât de sigur că deznodământul îi va fi fericit încât, cu brațele încrucișate în scaunul de președinte, privea de sus agitația social-democraților și liberalilor din plen.
Ba chiar și-a permis luxul de a contoriza la sânge minutele scurse din prima pauză de consultări, anunțând reînceperea ședinței exact atunci când cele cincisprezece minute solicitate s-au epuizat.
Între timp, în sala de plen nu se formase încă o masă critică în vreun fel sau altul. E drept că, printr-o excepție, tabăra puterii părea că se mobilizase într-o măsură mai mare decât de obicei.
Erau prezenți chiar și miniștrii senatori, fapt care, de obicei, marchează un eveniment excepțional. Nu îi prinzi în fiecare zi la Senat, și cu atât mai puțin în același timp, pe Marko Bela, pe Anca Boagiu și pe Traian Igaș.
E drept că și opoziția a răspuns pe măsură, prin mobilizarea în forță, dovadă incontestabilă fiind prezența în plen a lui Crin Antonescu și a colegului de alianță Dan Voiculescu.
Fără a remarca acest eveniment rarisim, Cristian Țopescu, coleg de alianță, la rândul lui, cu cei doi președinți, citea imperturbabil un ziar. Într-o cu totul altă parte a sălii, democrat-liberalul Radu Berceanu răsfoia și el un ziar.
Cei cărora subiectul revocării lui Geoană nu le stârnea interesul sau măcar spiritul polemic stăteau prin bănci, ocupați cu câte un laptop, o tabletă sau dosare.
Agitația cea mai mare era în rândul social-democraților. În partea lor de sală, erau adunați în jurul liderului lor, Ilie Sârbu. Gesticulau pe lângă el, aprobându-l de bună seamă, Georgică Severin, Titus Corlățean, Ioan Chelaru. La un moment dat, grupul s-a lărgit, incluzându-i și pe Alexandru Pereș, Gheorghe David, Orest Onofrei, Mihai Stănișoară de la PDL.
Liderul democrat-liberalilor, Cristian Rădulescu, se consulta cu senatorii UDMR.
Când toată lumea începuse să se întrebe dacă Geoană va sta „lipit” de scaun toată ziua, acesta părărește, pentru scurt timp, sala de plen.
Este momentul în care liderii opoziției, Ilie Sârbu și Puiu Hașotti, devin mai agitați, vorbesc la telefon preocupați și gesticulează larg. Cineva observă că din sală lipsește și Cristian Rădulescu și se nasc câteva întrebări. Înainte ca răspunsurile să fie rostite, Geoană revine în sala de plen. Altcineva remarcă faptul că și Cristian Rădulescu apare în sală, cu puțin timp înaintea lui Geoană, însă de pe altă ușă, dar nimeni nu mai ridică vreo întrebare.
Toată lumea este preocupată să îl urmărească pe Geoană, pentru că acesta a renunțat la singurătatea prezidiului și face o baie de mulțime. Mulțime din care exclude, cu o obstinație făcută pentru a fi remarcată, submulțimea senatorilor PSD.
Geoană își face timp pentru a discuta cu democrat-liberalii, apoi, mai pe îndelete, cu senatorii UDMR. Dă mâna cu toată lumea și vorbește degajat.
Ajunge, în drum spre prezidiu, și lângă grupul PNL, schimbând câteva cuvinte și cu Crin Antonescu, ba făcând și ceva glume cu Dan Radu Rușanu.
Încrezător în forța argumentelor juridice, întors la prezidiu, Geoană a refuzat în mod constant orice tentativă a PSD și PNL de a convoca Biroul Permanent sau de a supune la vot orice altceva decât ordinea de zi.
Invocă în mod constant „dreptul președintelui Senatului” de a decide ora și data convocării Biroului Permanent. Este aplaudat de o parte a senatorilor PDL și UNPR.
Este admonestat de Ilie Sârbu: „Nu știu dacă înțelegeți situația în care vă aflați”. Ca să fie mai convingător, Sârbu continuă: „Faceți un abuz. Nu mai aveți calitatea de președinte. V-ați autoinstalat în scaun. Vă puneți într-o situație din penibilă în mai penibilă”.
Geoană nu abandonează: este dreptul lui de a fixa ora și data pentru Biroul Permanent, instituția revocării nu i se poate aplica lui, propunerea PSD este nulă.
Încă pare a ține lucrurile în frâu, așa că își permite să îl trimită pe Ilie Sârbu să se „lămurească” în privința chestiunilor procedurale. Galant, îl asigură pe acesta că poate reveni la microfonul plenului, când își va fi „făcut lecțiile”.
Direcția balanței este însă schimbată de senatorul UDMR Gyorgy Frunda. Acesta recunoaște dtreptul exclusiv al lui Geoană de a stabili momentul convocării Biroului Permanent. Dar atrage atenția asupra blocajului care amenință Senatul, grupul PSD fiind pe picior de plecare din sală. Udemeristul vorbește de un „incident” peste care nu se poate trece și avansează „soluția optimă”: suspendarea plenului și convocarea Biroului Permanent.
Geoană dă primele semne de slăbiciune. Dă înapoi și le spune liderilor de grupuri că se va consulta cu ei pentru convocarea Biroului Permanent. Invocă faptul că, deși toate partidele s-au pronunțat pentru convocare, nu există consens asupra datei și orei.
Declicul se produce brusc. Din fundul sălii, se aude până la loja jurnaliștilor strigătul lui Radu Berceanu către un Cristian Rădulescu ezitant: „Cristi, Cristi, propune și o zi și o oră, ca să avem și noi un candidat și să îl dăm jos pe ăsta”.
Dinspre grupul UDMR se aude ora 11.45. Rădulescu este de acord. Opoziția la fel. Geoană mai are o ultimă încercare de a-și exercita „dreptul exclusiv” ca președinte de Senat. Fixează Biroul Permanent cu un sfert de oră mai târziu, pentru ora 12.00.
Până atunci își face timp pentru a da o declarație de presă, atacând iar PSD.
Istoria Biroului Permanent e simplă: opoziția și puterea și-au dat repede mâna. Zece voturi pentru eliberarea lui Geoană din funcție. O abținere: a celui în cauză. O ședință de plen de doar șapte minute pentru consfințirea deciziei din Biroul Permanent. Încă zece minute la plen pentru votul de revocare a sa din funcție.
Geoană se retrage în biroul de președinte. Mai iese o dată în fața presei. Spune că nu va renunța, respectă „votul politic”, dar își va căuta dreptatea la Curtea Constituțională.
Apelează la epitete și metafore ce nu te-ai fi așteptat să le auzi din gura fostului diplomat de carieră.
Interesul presei se mută însă brusc: Când pleacă Geoană din birou? Ce își va lua cu el? În ce parte a sălii de plen va sta ca simplu senator? Mai stă în casa de la RA-APPS? Mai umblă SPP după el?
Florin Ciolac, florin.ciolac@mediafax.ro
