Tradiții și obiceiuri de ziua Înălțării Domnului

În tradiția populară, ziua Înălțării Domnului mai este cunoscută și ca ziua „de Ispas” sau „Paștele Cailor”. Ispas ar fi personajul mitic care, se pare, ar fi asistat la Înălțarea Domnului și la ridicarea sufletelor morților la Domnul.
Din ziua de Paști și până în ziua de Ispas, oamenii salută spunând „Hristos a înviat! și li se răspunde cu „Adevărat c-a înviat!”, iar în ziua Înălțării Domnului se salută cu „Hristos s-a înălțat!” și se răspunde cu „Adevărat că s-a înălțat!”. După ziua de Ispas, încep a se saluta obișnuit.
În această zi este și Paștele Cailor: numai în această zi se satură și caii o dată pe an și doar un ceas, pentru că așa au fost blestemați de către Maica Domnului.
De Înălțare, obiceiul este ca oamenii să poarte foi de nuc la brâu, pentru că și Hristos și-a pus cînd s-a înălțat. Se crede că, cine moare de Ispas ajunge în Rai. La Ispas se bat cu leuștean vitele, ca să se îngrașe, se taie păr din vârful cozilor de la vite și se îngroapă într-un furnicar: „Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sînt în acest furnicar!”.
În ziua de Ispas să nu se dea foc și sare din casă: foc, pentru că tot anul vei avea huiet și inimă rea în casă, iar sare, pentru că vacile nu vor mai avea smântână. Ce se seamănă după Ispas nu rodește. În ziua de înălțarea Domnului, femeile care au în familie morți împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele morților, crezându-se că în acea zi se înalță sufletele lor la cer și să aibă merinde pentru drum. (www.traditii.ro )