Taina Mărturisirii

„Metanoia” înseamnă schimbarea spiritului, înnoirea minții, nu numai întristarea, părerea de rău sau regretul pasiv, ci convertirea profundă, orientarea fundamentală a vieții. Pocăința este o „moarte îndoită și de bună voie. Iar inima miloasă este arderea inimii pentru toată zidirea, pentru oameni și păsări, și animale și demoni, și pentru toată făptura”, spune Sfântul Isaac Sirul. Pentru Sfântul Clement Alexandrinul, lacrimile întristării și pocăinței constituie al doilea botez. În Vechiul Testament, căința este întruchipată de regele David in Psalmul 50: „Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta”, și de profetul Ioan Botezătorul: „Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor” (Matei 3,2).
b) Mărturisirea păcatelor înaintea preotului, adică apelul la Biserică de a fi iertat și de a fi reprimit în comuniune. Este momentul în care credinciosul își recunoaște nevrednicia sa: „Tată, am greșit la cer și înaintea Ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău”, se adresează fiul risipitor Tatălui său (Luca 15,21).
În biserica primară, mărturisirea era publică, în semn de împăcare cu întreaga comunitate, iar cazurile grave erau aduse la cunoștință episcopului. Cu timpul, mărturisirea și-a pierdut aspectul ei public, dobândind un caracter personal. În caz de necesitate, este permisă mărturisirea generală. Căința și mărturisirea păcatelor sunt condiții personale indispensabile ale iertării, dar harul iertării păcatelor se împărtășește prin rugăciunea de dezlegare a preotului de la sfârșitul Spovedaniei.
c) Rugăciunea de iertare și de dezlegare a preotului, prin punerea mâinii pe epitrahilul așezat pe capul celui ce se spovedește. Dezlegarea sau „cuvântul împăcării” constituie realitatea obiectivă a Tainei spovedaniei, „pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuși” (II Corinteni5,19). Ea nu are un caracter declarativ, ci de invocare deoarece preotul care rostește rugăciunea de iertare este „numai un martor”, pe când Hristos, Care stă nevăzut, primește de fapt mărturisirea.
(Pr. Daniel Vraciu, sursa: www.revistafelicia.ro)