România ar putea redeveni cel mai mare producător de nuci din lume



România ar putea redeveni, în patru-cinci ani, cel mai mare producător de nuci pe plan mondial, iar acest statut ar putea sprijini și dezvoltarea agriculturii locale, consideră președintele unei asociații de fermieri care se ocupă de producția în acest domeniu.
Joszef Toth promovează, prin intermediul asociației ”Nucifere regia”, din care fac parte 50 de fermieri, folosirea pentru plantații și producție a nucii românești, despre care spune că este foarte bună și rezistentă, fiind adaptată pentru condițiile din zona țării noastre.
”Noi am creat acest circuit pentru că vrem să creștem împreună. Toată tehnologia pe care o aplicăm noi, care este foarte bună, pentru că vedem din dezvoltarea livezilor pe care le avem deja, o folosim și pentru partenerii noștri. Noi estimăm că, undeva în patru-cinci ani de zile, vom redeveni efectiv lideri pe segmentul nucului pe plan mondial. Ar fi nevoie de 15-12 de mii de hectare”, a spus Toth.
Considerat unul dintre copacii emblematici ai României, nucul oferă fructe bogate în proteine, grăsimi sănătoase, fibre, steroli din plante, antioxidanți, multe vitamine și minerale. Mai mult, tot ceea ce poate oferi acest copac poate fi valorificat, de la fructul său extrem de nutritiv, până la coaja lemnoasă sau la cea verde care protejează miezul. Florile și frunzele sunt și ele folositoare, iar lemnul de nuc, folosit în industria mobilierului, este o esență foarte scumpă.
Asociația ”Nucifere regia” promovează două tipuri de programe – de livadă fructiferă și de nuc forestier, iar Jozsef Toth și partenerii său se întâlnesc sistematic cu fermieri din diverse zone rurale ale țării pentru a le prezenta această idee.
Recent a avut loc o întâlnire în comuna Apahida, din județul Cluj, unde reprezentanții asociației le-au explicat celor doritori cum își pot asigura venituri destul de bune din plantarea acestor pomi.
”Bineînțeles investițiile nu sunt nici foarte mici, dar nu sunt nici foarte mari. Ideea este să ai voința ca în momentul în care ai un anumit buget să îl aloci pentru acest segment. Pentru înființarea unui hectar de livadă fructiferă ai nevoie de aproximativ 4.000 de euro, pentru toate lucrările necesare pentru pregătirea terenului – pentru prelucrare, pentru achiziționarea materialului săditor, iar pentru cea forestieră, cam 6.000 de euro. Investiția aici este puțin mai mare, dar dacă luăm în considerare că, după 15 ani de așteptare, valoarea acelui hectar poate ajunge la sute de mii de euro, atunci ne putem gândi la o investiție pentru copiii noștri, o investiție căreia nu trebuie să îi porți mare grijă pentru că ea se va dezvolta singură”, a spus Toth.
Din calculele sale reiese că, de exemplu, pentru o livadă fructiferă de 5,4 hectare, care ar putea să fie deținută și întreținută de o familie, este necesară o investiție de aproximativ 41.000 de euro. Această sumă acoperă o perioadă de șapte ani și este necesară pentru înființarea livezii și pentru îngrijirea ei pe parcursul acestui timp, până când nucul intră pe rod.
Toth subliniază că, pe acest tip de cultură, fermierul poate beneficia și de subvenții de la APIA și de la instituțiile care certifică o cultură ecologică. Astfel, pentru o livadă de 5,2 hectare subvențiile pot acoperi jumătate din investiție.
Apoi, în primul an de rod, adică al șaptelea, se pot recupera, prin producție, aproximativ 20.000 de euro din valoarea investită. Potrivit calculelor lui Toth, dacă se ia în considerare o medie de 2.200 de kg de nucă pe hectar, atunci la 5,2 hectare se vor produce 11 mii de kilograme, care se pot vinde cu 10 lei kilogramul, cât costă soiul de nucă românesc. Diferența de bani va putea fi recuperată în al doilea an de producție.
Toth spune că piața de desfacere îi poate fi asigurată fermierului chiar de către asociație, deoarece membrii acesteia se ocupă și de procesarea nucilor și a derivatelor.
”Nuca se poate deriva în ulei, iar apoi coaja de nucă se poate procesa în diferite granulații care sunt folosite în farmaceutică, cosmetică, armament, aviație sau chiar bijuterii. Până și frunza de nucă se poate utiliza în industria vopselei și în cea farmaceutică, ca sursă de iod. În industria de armament și de aviație e folosită în confecționarea unor piese, iar pentru avioane se folosește iarna, în compoziție cu spuma de degivrare. Coaja de nucă nu zgârie. Se folosește și pentru prelucrarea bijuteriilor”, a spus Toth.
Fermierul subliniază faptul că acest tip de plantație nu cere îngrijiri extrem de elaborate. Există anumite tipuri de lucrări de mentenanță care trebuie făcute, mai ales în primii ani, pentru care asociația oferă consultanță, însă pe parcursul unui an, îngrijirile nu depășesc cu mult 30 de zile. De asemenea, pe vreme ce anii trec, mentenanța scade ca și costuri.
Potrivit specialiștilor, un nuc poate rodi fără probleme aproximativ 40 de ani, după care se pot face anumite lucrări de întinerire și îngrijire, astfel că poate trăi și până la 80-100 de ani.
Calitatea soiurilor românești este confirmată de premiile și distincțiile obținute la diferite concursuri tematice interne și internaționale, astfel încadrându-se în categoria biologică superioară. Soiurile de nuc românești au fost create pentru climatul și pământul țării noastre și sunt rezistente la dăunători, la înghețuri târzii, având o înmugurire semi-tardivă.
Soiurile de nuc românesc nu au suferit modificări genetice, acesta fiind un aspect esențial când vine vorba de calitatea fructelor. Valoarea de comercializare a nucilor de soi autohton este echivalentă cu ale soiurilor străine.
În România, în 1958, au fost făcute primele lucrări în scopul obținerii de soiuri autohtone românești în cadrul Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicolă Geoagiu. Între 1958-1995,
aici s-au efectuat 663 combinații hibride.
Surse: www.antenasatelor.ro, agerpres.ro



Recomandări

Toate datele de pe piața mondială arată că investițiile în animale vor fi aducătoare de profit, mai ales în bovine în județul nostru

Vaci crescute în zona Vatra Dornei, fotografiate pe traseul spre Vârful Oușoru, în munții Suhard
Vaci crescute în zona Vatra Dornei, fotografiate pe traseul spre Vârful Oușoru, în munții Suhard