Evoluția României după intrarea în NATO a fost marcată de eforturi pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, pentru modernizarea Armatei și, nu în ultimul rând, pentru găzduirea summit-ului din aprilie 2008.
În anii ’90, aderarea la NATO a devenit pentru România un obiectiv major de politică externă, asumat, cel puțin la nivel declarativ, de toate guvernele care s-au succedat în acea perioadă.
România a semnat în 1995 programul Parteneriatului pentru Pace, iar în 1997, la summit-ul de la Madrid, a fost nominalizată în contextul continuării procesului de lărgire după invitarea în NATO a Cehiei, Ungariei și Poloniei.
În 1999, la summit-ul Alianței de la Washington, România și Slovenia au fost nominalizate în fruntea listei statelor candidate pentru admiterea în NATO, liderii Alianței Nord-Atlantice stabilind un „Plan de Acțiune pentru Aderare”.
Cu ocazia summit-ului de la Praga, desfășurat în 21 – 22 noiembrie 2002, a fost adresată României, ca și altor șase state, invitația de a deveni membru NATO.
Autoritățile de la București au început, în 13 decembrie 2002, negocierile pentru accedere, iar la 26 martie 2003, cele șapte state candidate, inclusiv România, au semnat Protocoalele de aderare, la Bruxelles, într-o ceremonie extraordinară a Consiliului Nord-Atlantic.
La finele lunii ianuarie 2004, au fost stabilite facilități fiscale pentru echipamentele de comunicații NATO introduse în România. Conform unui act normativ al Guvernului, au fost scutite de plata taxelor de import echipamentele și materialele introduse în România în numele și pentru Agenția NATO de Comandă, Control și Consultanță și pentru implementarea proiectelor privind extensia sistemelor de comunicații și informatică NATO. În același timp, persoanele juridice străine care desfășurau activități în numele și pentru agenția NATO au fost scutite de impozitele directe pentru venituri. Livrările de echipamente și servicii pentru Agenție au fost, de asemenea, scutite de TVA.
La începutul lunii februarie 2004, România a înaintat NATO o listă cu 16 angajamente naționale provizorii referitoare la capabilități operaționale în patru domenii: apărare chimică, biologică și nucleară, superioritate informațională, eficiență în luptă, dislocabilitate și sustenabilitate. Oferta urma să fie extinsă cu sprijin de luptă, sprijin logistic în luptă, război electronic și culegere de informații prin surse umane.
În 1 martie 2004, președintele Ion Iliescu a promulgat legea pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, după ce actul fusese adoptat de Parlament.
Pe 29 martie 2004 a avut loc conectarea sistemului de transmisiuni al Armatei României (STAR) și a celui al Serviciului de Poliție Aeriană la sistemele similare ale NATO.
La finele lunii martie 2004, România a decis să pună la dispoziția NATO forțe terestre, aeriene și navale, oferta urmând să crească gradual.
În domeniul forțelor terestre, România punea la dipoziția Alianței Nord-Atlantice un comandament de divizie, o brigadă mecanizată, o brigadă de vânători de munte și alte subunități specializate de cercetași și poliție militară.
Forțele aeriene române urmau să pună la dispoziția NATO subunități de aviație pentru apărare antiaeriană – dotate cu MIG 21 Lancer și elicoptere de atac IAR 330 SOCAT – și pentru transport – o aeronavă C130 Hercules, elicoptere IAR 330 și un elicopter pentru evacuare medicală.
Ministerul Apărării menționa că forțele navale puteau contribui la misiunile NATO cu o fregată tip T22 – una dintre cele două achiziționate de la britanici -, cu fregata Mărășești și cu o echipă de scafandri. Pe lângă aceste trupe, Armata Română oferea sprijin logistic, iar în Comandamentele operaționale ale NATO România avea circa 50-60 de reprezentanți.
Ceremonia de primire în NATO a celor șapte noi membri, între care și România, a avut loc la 2 aprilie 2004, la sediul NATO din Bruxelles. Armata Română avea, la acel moment, un efectiv de 93.000 de militari activi și de 100.000 de rezerviști. Dintre militarii activi, 60.000 făceau parte din armata terestră, 16.000 din aviația militară și 7.000 din marină. Bugetul alocat Apărării în 2004 a fost de 1,4 miliarde de dolari, echivalent cu 2,38% din PIB. Mai mult de 1.500 de militari români luau parte la misiuni de stabilizare și de menținere a păcii în Irak, Afganistan, Kosovo și Bosnia.
La finele lunii mai 2004 a avut loc primul exercițiu NATO la care România a participat în calitate de membru al Organizației: 12 ofițeri și subofițeri români s-au deplasat în Italia, la exercițiul „Allied Action 2004”, în care a fost testată activarea unui comandament al Forței de Răspuns a NATO și s-au făcut antrenamente pentru conducerea unei operațiuni de răspuns la criză.
România a pus la dispoziția NATO, de la 1 iulie 2004, un pluton de cercetare și decontaminare NBC (nucleară-biologică-chimică) într-un batalion al Forței de Răspuns a NATO organizat și condus de Cehia. În componența plutonului au intrat 25 de militari care participaseră la misiuni similare precum cea a coaliției antiteroriste, din 2003, din Kuweit, după începerea operațiunilor din Irak.
După aderarea la NATO, România anunța, prin vocea șefului Statului Major General de la acea vreme, că a demarat un proces de revizuire fundamentală a planurilor de apărare, încorporând principiile prevăzute în Directivă Ministerială a NATO 2003 și, de asemenea, că urma să participe la programul Organizației pentru investiții în domeniul securității pentru îmbunătățirea infrastructurii Armatei.
Ambasada SUA de la București a eliberat, pe 17 iunie, prima „viză NATO” unui militar român, beneficiarul fiind un plutonier major din Ministerul Apărării. Viza se acordă trupelor membre ale Alianței care urmează să lucreze în diferite structuri NATO sau care călătoresc în SUA în cadrul unor misiuni ale Organizației.
La sfârșitul lui iunie 2004 a avut loc summit-ul NATO de la Istanbul, primul la care România a participat ca membru deplin. Cu această ocazie a fost acordat Alianței rolul de coordonare a ofertelor de echipamente militare destinate autorităților de la Bagdad și de transportare a acestora în Irak.
La 28 iunie 2004, România a fost inclusă în premieră într-un proiect NATO, care viza realizarea unui sistem de supraveghere terestră de către companii din Germania, Italia, Franța, Spania, Canada și SUA. CN Romarm și Galileo Avionica, filială a Grupului Finmeccanica din Italia, reprezentantă a consorțiului TIPS (Transatlantic Industrial Proposed Solution), au semnat un memorandum de participare a societăților românești la realizarea proiectului.
Industria românească urma să participe prin CN Romarm și societățile comerciale Romaero, Aeroteh, Romsys, Electromagnetica, UTI Systems București, Aerostar Bacău, Avioane Craiova și Electromecanica Ploiești la un program care cuprindea activități de cercetare-dezvoltare, producție și suport logistic și care, conform cerințelor NATO, urmează să devină operațional în anul 2012.
În luna septembrie a anului 2004, România a aderat la Acordul între părțile la Tratatul Atlanticului de Nord pentru securitatea informațiilor, document referitor la protecția reciprocă și siguranța informațiilor clasificate schimbate de țările membre.
Conform documentului, părțile erau obligate să se asigure că toți cetățenii care au acces, cu sarcină de serviciu, la informații clasificate „confidential” (secret) și de nivel superior, sunt verificați corespunzător înainte.
România a organizat, în perioada 13-14 octombrie 2004, la Poiana Brașov, o reuniune informală a miniștrilor Apărării din statele membre NATO, la care s-a discutat despre antrenarea unor fomațiuni mari din forțele de securitate irakiene. România și-a exprimat disponiblilitatea de a găzdui o parte a pregătirii instructorilor acestor forțe.
La 17 noiembrie 2004, președintele Ion Iliescu a promulgat legea care prevedea integrarea spațiului aerian al României în cel al NATO. Legea stabilea că instituția decidentă devenea Ministerul Apărării și că dreptul de a ordona sau de a aproba executarea focului de avertisment de către aeronavele interceptoare, executarea focului de nimicire de către aeronavele interceptoare și de către mijloacele terestre de apărare îl au persoanele cu drept de decizie stabilite de CSAT.
În decembrie 2004 a avut loc la Bruxelles întâlnirea miniștrilor de Externe din NATO, care au căzut de acord asupra creșterii rolului asumat de NATO în Irak și Afganistan și asupra menținerii angajamentelor în Balcani.
În aceeași lună, președintele Iliescu a promulgat o lege care prevedea că localurile, arhivele și toate documentele NATO sunt inviolabile, iar corespondența oficială, precum și comunicările oficiale nu pot fi cenzurate.
Tot astfel, se stabilea că bunurile și proprietatea organizației, indiferent unde se află, nu pot face obiectul percheziției, rechiziției, confiscării, exproprierii sau altei forme de imixtiune și, de asemenea, că NATO poate să dețină valută și să aibă conturi, poate să-și transfere liber fondurile oriunde, fără a fi restricționată de orice control, reglementare sau moratoriu financiar.
De asemenea, proprietatea, veniturile și alte bunuri NATO erau scutite de orice impozit direct, iar Organizația beneficia de scutire la orice taxe vamale și orice restricții la import sau export pentru bunurile destinate folosinței oficiale. Aceeași scutire se aplica publicațiilor NATO. Organizația primea, în România, dreptul să utilizeze coduri, să expedieze și să primească corespondență prin curier special sau valize sigilate, beneficiind de imunitățile și privilegiile curierilor și valizelor diplomatice.
În ianuarie 2005, reprezentanța diplomatică a României în Republica Moldova și-a început mandatul de Ambasadă Punct de Contact NATO la Chișinău, pentru o perioadă de doi ani. România a început să susțină, în principiile de politică externă pe termen mediu și lung, necesitatea unei strânse legături transatlantice, ca soluție pentru securitatea națională a tuturor membrilor NATO. De asemenea, partea română susținea necesitatea consolidării și exploatării relației NATO – Ucraina pentru evoluțiile pozitive în zona Mării Negre. România pleda în favoarea atragerii în parteneriate cu NATO și cu Uniunea Europeană a Republicii Moldova și a Georgiei și pentru continuarea unei prezențe masive a NATO în Kosovo.
În ianuarie 2005, Bucureștiul a răspuns pozitiv unei solicitări NATO de a face o donație de armament forțelor armate irakiene. România oferea Armatei irakiene 6.000 de arme AK-47, 500 de mitraliere, 300 de puști cu lunetă și 100 de lansatoare de rachete.
La începutul lunii februarie 2005, România a participat la exercițiul NATO de management al crizelor CMX 05. Exercițiul s-a desfășurat în comandamentele NATO, în capitalele țărilor membre ale Alianței și în nouă state partenere.
În aceeași perioadă, NATO a cerut României, prin vocea secretarului general al Organizației, să se implice în antrenarea militarilor irakieni și să contribuie la fondurile destinate securizării Irakului, în special a zonelor urbane.
La 14 februarie 2005, președintele Traian Băsescu s-a întâlnit cu omologul său rus, Vladimir Putin, la Kremlin, căruia i-a spus că, dacă se va decide amplasarea unor baze NATO pe teritoriul României, aceasta nu va reprezenta un gest de ostilitate față de Rusia. Președintele Băsescu i-a spus omologului său rus că România va fi de acord cu o astfel de decizie de amplasare a unor baze NATO pe teritoriul său.
În martie 2005, șeful Aviației militare române anunța că reforma structurală a Forțelor Aeriene a fost încheiată în octombrie 2004, că până în octombrie 2005 se va finaliza procesul de profesionalizare, iar managementul carierei va deveni un obiectiv prioritar până în 2007.
La 21 martie 2005, ministrul Apărării și șeful SMG și-au dat acordul ca Batalionul românesc de infanterie dislocat în Kandahar (Afganistan) să își continue misiunea, în viitor, sub comanda NATO.
Guvernul a aprobat, în mai 2005, participarea României la faza de proiectare și dezvoltare a Sistemului de Supraveghere Terestră a Alianței Nord-Atlantice (AGS), cel mai important program derulat de NATO, destinat monitorizării suprafeței terestre cu ajutorul unor sisteme radar instalate pe platforme aeriene (avioane pilotate si fara pilot).
Două unități militare din Corpul 4 Armată Teritorial „Mareșal Constantin Prezan” au primit, în toamna anului 2005, certificate după standardele NATO, acestea devenind capabile să execute misiuni compatibile Tratatului Nord-Atlantic. Batalionul 811 Infanterie, care face parte din Brigada 81 Mecanizată din Bistrița, a fost prima unitate militară din România care a participat la misiunea „Antica Babilonia” în Irak. Militarii au executat misiuni de pază a taberei militare din Nassyria, de patrulare și escortă de convoaie.
La 13 octombrie 2005, șeful Marelui Stat Major, Eugen Bădălan, a declarat că România nu își poate îndeplini obiectivele asumate de membru al NATO, precizând că sumele alocate MApN prin proiectul de buget pentru 2006 sunt insuficiente onorării acestor obiective. El a primit replica ministrului Apărării, care a spus că obiectivele respective pot fi îndeplinite.
Batalionul de infanterie românesc aflat în misiune în Afganistan în cadrul operațiunii «Enduring Freedom» a fost inclus, de la 1 ianuarie 2006, în Forța Internațională de Asistență de Securitate, sub comanda NATO.
NATO a decis, în martie 2006, că bazele militare ale SUA din România pot fi folosite pentru operațiuni externe numai în cazul unui conflict.
La finele lunii martie 2006, ministrul român de Externe a discutat, la Washington, cu subsecretarul de Stat pentru afaceri globale despre posibilitatea ca România să găzduiască un summit NATO în 2008. Ministrul de Externe preciza, cu acea ocazie, că a vorbit despre subiect și cu responsabili din mai multe state membre NATO.
La 12 mai 2006, România a semnat documentele de lansare a Fondului de Asistență NATO/ Parteneriatul pentru Pace – OSCE/ENVSEC (Inițiativa de Mediu și Securitate) pentru distrugerea de substanțe chimice periculoase și pesticide din Republica Moldova. România a preluat rolul de țară coordonatoare pentru prima fază a acestui proiect, împreună cu Belgia, în contextul deținerii mandatului de Ambasadă Punct de Contact NATO la Chișinău (CPE), în perioada 2005-2006.
La începutul lunii iunie 2006, președintele Ucrainei a făcut o vizită la București, ocazie cu care omologul său român a declarat că Bucureștii își asumă rolul de a susține Kievul în integrarea în structurile europene și euro-atlantice.
Ultima încorporare a recruților pentru militarii cu termen redus a avut loc în iunie 2006, dat fiind faptul că de la 1 ianuarie 2007 Armata urma să devină o instituție bazată pe voluntariat.
În vara anului 2006, ministrul liberal al Apărării a lansat ideea retragerii trupelor românești din Irak, idee criticată și respinsă de președintele Traian Băsescu și de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Șeful statului a efectuat o vizită în SUA, ocazie cu care l-a asigurat pe omologul său american că partea română își va menține prezența militară în Irak. Ulterior, președintele Traian Băsescu a efectuat o vizită fulger la Bagdad, unde a declarat că România va rămâne cu trupele în Irak până când Guvernul acestei țări va solicita retragerea militarilor români.
În cea de a doua jumătate a anului 2006, România a decis să trimită în Afganistan încă 190 de militari din Batalionul 26 Infanterie, aflat în rezerva strategică a NATO.
La finele lunii septembrie 2006, a avut loc în Slovenia o reuniune informală a miniștrilor Apărării din NATO, ocazie cu care secretarul geeneral al Organizației a cerut statelor membre să mărească bugetul alocat Apărării.
Ultima încorporare a recruților pentru militarii în termen a avut loc în România în octombrie 2006, dat fiind faptul că de la 1 ianuarie 2007 Armata urma să devină o instituție bazată pe voluntariat.
În aceeași lună s-a decis ca Ambasada României la Chișinău să găzduiască pentru încă doi ani punctul de contact NATO în Republica Moldova, începând de la 1 ianuarie 2007.
La finele lunii noiembrie 2006 a avut loc la Riga, în Letonia, summit-ul NATO la care România a susținut implicarea organizaței în asigurarea securității surselor și transportului de energie și în rezolvarea conflictelor înghețate din zona Mării Negre. Subiectele au fost stipulate în documentul final al reuniunii.
Președintele Traian Băsescu anunța, după încheierea evenimentului, că România va concura cu Portugalia pentru organizarea summit-ului NATO din 2008.
De la 1 ianuarie 2007, serviciul militar obligatoriu a fost suspendat în România, urmând ca armata să fie efectuată pe bază de voluntariat.
La 28 martie 2007 a avut loc la Bruxelles reuniunea Consiliului Nord-Atlantic, în care s-a adoptat decizia privind găzduirea de către România a summit-ului NATO din 2008.
În iunie 2007 miniștrii Apărării din statele NATO au convenit să analizeze ideea construirii unui sistem de apărare antirachetă „corelat” cu scutul american din estul Europei. România a susținut ideea complementarității dintre proiectul NATO și cel american.
Un grup de experți ai secretarului general NATO au inspectat, în luna iunie, spațiile puse la dispoziție de autoritățile române pentru organizarea summit-ului din 2008 și au prezentat un raport din care rezultă că facilitățile de la București corespund standardelor cerute.
În august 2007 România și alți cinci membri NATO au semnat o scrisoare în care se arăta că lege adoptată de SUA prin care sunt ușurate condițiile de eliminare a obligativității vizelor reprezintă un pas înainte, dar este departe de așteptările lor. Mai multe țări, inclusiv cele șase, apreciaseră în repetate rânduri că, în calitate de aliați ai SUA, ar trebui să fie incluse în programul american Visa Waiver, de care beneficiază cetățeni din 27 de state.
Aproximativ 8.000 de militari din 12 țări membre ale Alianței Nord-Atlantice, între care și România, și din Croația au participat, în octombrie 2007, la „Noble Midas 07”, derulat sub egida comandamentului NATO din Neapole (Italia), în apele croate ale Mării Adriatice.
La 24 octombrie 2007, Guvernul a decis să contribuie la Fonduri Voluntare (Trust Fund) în cadrul NATO, care vizează proiecte în Ucraina, Serbia, Georgia și Bosni-Herțegovina, plățile urmând să fie efectuate din bugetul alocat MAE. Hotărârea Guvernului aproba alocarea, în 2007, a 40.000 de euro la Fondul Voluntar pentru reconversia personalului militar din Serbia și a 30.000 euro la Fondul Voluntar privind Programul de Pregătire Profesională a personalului militar din Ucraina.
La începutul lunii noiembrie 2007, președintele Traian Băsescu a declarat că și-ar dori ca România să fie apărată în sistem NATO, așa cum sunt apărare celelalte state europene, și nu să facă parte dintr-un sistem bilateral, menționând că acest subiect va fi discutat la summit-ul Alianței de la București, din 2008.
Pe 7 decembrie 2007 a avut loc la Bruxelles o reuniune a miniștrilor de Externe ai statelor NATO, Afganistanul, misiunile din Kosovo și regiunea extinsă a Balcanilor de Vest fiind principalele subiecte de pe agendă. Un alt subiect discutat a fost pregătirea summit-ului de la București din aprilie 2008 și un viitor proces de extindere a NATO.
Agenda summit-ului de la București a fost discutată și pe 7 și 8 februarie 2008 la Vilnius și pe 6 martie, la Bruxelles, la reuniunea miniștrilor de Externe ai NATO.
